A început noua stagiune la Teatrul Național București, am spus ”prezent” de la primul spectacol și sper să ajung la cât mai multe până în vară când intră actorii în vacanță. A început în forță cu Neguțătorul din Veneția, de W. Shakespeare, un spectacol regizat de Alexander Morfov, regizorul bulgar care montează din când în când la Național. Și care o face la scară mare, cu un stil regizoral aparte și decor spectaculos, cu umor și dramă în doze echilibrate. Așa încât spectatorul pleacă garantat la final cu o stare deosebită, cu întrebări despre profunzimi ale vieții, dar și cu zâmbetul pe buze, fiindcă nu totul trebuie luat chiar atât de în serios. Veți înțelege despre ce vorbesc când veți vedea Furtuna și No Man’s Land, două dintre spectacolele regizorului, dar și această ultimă producție, Neguțătorul din Veneția.
Dragostea, religia și banii, motivele eterne de conflicte între oameni și războaie în lume, problemele pe care le pot aduce acestea în relații de orice fel, sunt temele tratate de piesa shakespeariană. Și pentru că subiectele acestea sunt mereu vii, textul, scris în secolul al XVI-lea, este unul care oglindește limpede și societatea contemporană cu toate tensiunile ei dintre rase și religii, cu lăcomia omului modern și ah, iubirea, care nu este nici ea mereu dezinteresată.
Piesa lui Shakespeare aduce în prim plan un personaj captivant, Shylock, bătrânul cămătar evreu mânat puternic de dorința de a se răzbuna pe rivalul său creștin, neguțătorul Antonio. Pentru el doar răzbunarea contează și vine chiar înaintea fiicei sale.
Foto: Florin Ghioca
În spectacolul lui Alexander Morfov este captivantă interpretarea actorilor, pentru care vă și îndemn să vedeți această montare, în primul rând. Distribuția este una valoroasă și funcționează impecabil în frunte cu Ion Caramitru în rolul lui Shylock, care oferă publicului o incredibilă executare a acestui rol și face acest personaj să fie îndrăgit de public, în ciuda rătăcirilor sale morale. Îmi place mult ca actor, domnul Caramitru, fiindcă are o greutate anume în interpretare, o prestanță aparte pe scenă, un timbru vocal inconfundabil și o expresivitate corporală subtilă, neforțată, firească.
Richard Bovnoczki joacă un om de afaceri sigur pe el, Antonio, de care prietenii profită, un om de puține cuvinte, retras, măcinat de singurătatea personală, pe care actorul îl scoate cu măiestrie în evidență prin expresivitate, mimică, privire. Îl urmăresc în teatru de mai mulți ani pe Richard Bovnoczki, sunt cam fascinată de el așa, de fiecare dată când îl văd pe scenă. Are o smerenie pe care o aduce în personajele sale, chiar dacă este un actor complex și foarte distribuit în producțiile teatrale bucureștene.
Alexandru Potocean interpretează cu multă eleganță un jucător de noroc, Bassanio, un personaj frivol și superficial, un bărbat cuceritor și iubăreț, care nici iubirea nu pare să o ia foarte în serios. Deși este într-un rol de italiano vero vintage, deci ar putea fi gălăgios, efervescent, obositor, actorul creionează un personaj care se face remarcat prin gesturile sale subtile. Să îl urmăriți cu atenție dacă mergeți să vedeți spectacolul, este captivant.
Portia, în interpretarea Adei Galeș, care mi-a plăcut cel mai mult în acest rol din toate în câte am vâzut-o până acum, este cea care îl cucerește pe Bassanio, pe care îl și ajută să își salveze prietenul. Este suavă, dar foarte puternică și stăpână pe sine, amuzantă, o femme fatale pe care se întrec bărbații să o aibă, destul de inteligentă cât să se deghizeze într-un avocat care îl înfundă pe Shylock.
Ciprian Nicula este plin de energie în rolul unui alt iubăreț din Veneția, Lorenzo, care o cucerește pe Jessica în interpretarea Flaviei Giurgiu. Al treilea cuplu de îndrăgostiți, Grațiano și Nerissa, este bine conturat și jucat de Silviu Mircescu și Cosmina Olariu.
Mihai Calotă este proprietarul unei taverne din Veneția, unde începe toată acțiunea și unde tinerii se gândesc să meargă peste mări în căutarea iubirii, iar la final tot el este Dogele judecător în procesul dintre Shylock și Antonio.
Pline de energie și foarte bune sunt și intervențiile celorlalți actori din scenă, care completează distribuția stufoasă a spectacolului.
Scenografia transpune privitorul direct în inima Veneției, în acea atmosferă boemă, romantică, cu muzică și felinare vintage, costumele sunt superbe, mai ales rochiile fetelor. Muzica a fost aleasă și ea foarte inspirat, ca să completeze creația regizorului în care tensiunile, farsele, romantismul, interesele materiale, dragostea, ura și discriminarea se combină într-un dans dramatic în care se și râde, însă. Și se râde destul de sănătos, un alt mare plus al montării, chiar dacă povestea este o dramă.
”Ce este viața? Un teatru-n care toți jucăm un rol.”. Nu-i așa?
Pe lângă conflictele pe care le tratează, Neguțătorul din Veneția este și o poveste profundă despre alegerile pe care le fac oamenii mânați de interese ascunse și mândrie, care nu aduc niciodată binele și nici rezultate pozitive, în orice lume ar trăi. Să vedeți spectacolul, pentru actori, sunt foarte buni, pentru emoție, pentru momentele de umor și pentru starea cu care plecați acasă.
Neguțătorul din Veneția
Cu: Ion Caramitru, Richard Bovnoczki, Ada Galeș, Alexandru Potocean, Cosmina Olariu, Silviu Mircescu, Flavia Giurgiu, Ciprian Nicula, Emilian Mârnea, Mihai Calotă, Petre Ancuța, Florin Călbăjos, Mihai Munteniţă, Ștefania Cîrcu, Cristina Simion, Shahbazimoghadam Mohammad Jawad, Dragoş Dumitru, Aurelian Ungurianu, Silviu Negulete
Regie și ilustrație muzicală: Alexander Morfov
Foto: Florin Ghioca
