M-am declarat anul trecut aproape fan al regizorului Bobi Pricop după doar 2 spectacole ale sale văzute. Mi-a părut că are viziune, că îmbină inspirat mijloacele artistice moderne, că se concentrează pe jocul actorilor pentru a produce, în final, un act teatral complet și complex. O să ziceți, poate, cum de am putut să îmi formez așa de repede o părere după doar 2 montări. Eu am să vă răspund că O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții și Kepler 438B sunt două spectacole captivante și interesante prin complexitate și dovedesc măiestria sa.
La cea mai recentă premieră a sa, UFO, spectacol care pare realizat cu un buget destul de generos la Teatrul Național București (așa am apreciat eu din ceea ce am văzut pe scenă) nu m-am mai simțit, însă, cuprinsă de magia teatrului și atrasă în lumea personajelor din piesă, ci, mai degrabă, amețită de imaginile proiectate simultan pe mai multe ecrane. Care sunt, într-adevăr, spectaculoase, nu contest.
Poate spectacolul trebuie să se mai așeze, poate doar eu am simțit că a lipsit ceva, poate a fost prea mult film și prea puțin teatru în scenă, poate, deși sunt adeptă a tehnologiei moderne, mi s-a părut folosită în exces într-un spectacol de teatru, poate au fost prea mulți stimuli audio-vizuali care fură atenția spectatorului de la jocul actorului – unul dintre cele mai importante aspecte ale unei montări – sau, poate, interpretarea actorilor are nevoie să capete mai multă putere și profunzime.
În distribuție sunt 7 artiști cunoscuți și mega talentați, pe care îi apreciez foarte tare și pe care i-am văzut jucând multe alte roluri. Despre asta este vorba într-un spectacol unde găsești doar monolog, despre puterea actorului de a te atrage și de a te ține prins acolo, în lumea, în mintea și în sufletul personajului său, de a te face să vibrezi cu el, să te bucuri cu el, să plângi cu el.
Nu sunt cunoscător de tehnică regizorală, nu sunt expert, scriu pe blog impresii din papucii unui iubitor de teatru care, după anii în care a văzut zeci de spectacole, și-a format un soi de aparat prin care analizează un spectacol, pe lângă cum îl simte. În plus, când nu ești critic, chiar ai privilegiul să trăiești altfel o montare, căci nu te uiți neapărat la tehnică, ci te prinde sau nu prin felul în care este creată, dar, mai ales, jucată.
Textul, cu o traducere impecabilă, are părți foarte emoționante, ofertante pentru public și este despre viață, despre iubire, despre modul în care fiecare se raportează la spiritualitate, despre bucuria de a fi, despre autenticitate. ”Ca să fii tu însuți, trebuie să fii…tu însuți” este una dintre replici.
Poveștile celor 6 personaje pornesc de la premisa întâlnirii fiecăruia cu un UFO, experiențe trăite sau nu, care însă au fost, în mod real, călătorii către conștientizări personale, către trezire, către resetarea valorilor și a criteriilor după care își judecau până atunci propria viață.
Extratereștrii nu sunt, așadar, acele creaturi verzi care coboară din OZN-uri, ci voci interioare care îi conduc pe Emily (Ada Galeș), Artiom (Istvan Teglas), Nick (Ciprian Nicula), Robert (Mihai Călin), Jennifer (Raluca Aprodu), Joanna (Medeea Marinescu) către adâncul cel mai ascuns al propriei ființe și explorarea acesteia în cel mai mic detaliu.
L-am adorat, ca de fiecare dată, pe Mihai Călin care, orice ar juca, strălucește fără să se zbată. 🙂 Atâta talent! M-a captivat cu monologul său în care vorbește despre autenticitate și despre a fi cine ești când doar ești și nu pentru că ai neapărat multe. Ori poate ai, însă nu ar trebui să te definească obiectele și profesia. M-a atins și interpretarea Adei Galeș, foarte curată și coerentă.
Mi-au plăcut, de asemenea, cumva extrase din contextul în care le-am văzut, montajul video și construcția scenică ingenioasă – chapeau pentru băieții care le-au gândit. Iar muzica originală este deosebită.
UFO, în regia lui Bobi Pricop este prima premieră din această stagiune de la Teatrul Național București. Mai multe informații despre următoarele reprezentații se văd aici.
”UFO”
Cu: Ada Galeș, Istvan Teglaș, Ciprian Nicula, Mihai Călin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu, Ion Caramitru
Regia: Bobi Pricop
Foto: Adi Bulboacă
