Experiență de teatru
Regizorul Mădălin Hîncu (nominalizat la premiul UNITER de debut pentru regie în 2018) a pus Oleanna, la Teatrul Excelsior Bucuresti. Textul scris de David Mamet explorează efectele unei comunicări deficitare între un profesor universitar și studenta sa (vedem asta chiar din primele momente când nici unul nu este interesat să îl asculte pe celălalt) și consecințele jocurilor de putere.
Pare că regizorul a cercetat cu lupa toate substraturile psihologice ale piesei fiindcă reușește, desigur cu interpretarea foarte bună a actorilor, să creeze o veritabilă dinamică victimă-agresor pe scenă. Nu am putut alege de partea cui să fiu ca spectator, eu feministă fiind. Nu știu dacă textul original înclină înspre a da dreptate vreunuia dintre cei doi implicați în fapte și dialoguri, dar ce s-a văzut de la mine pe scenă aseară în montarea lui Mădălin a fost un dans în doi de manipulare în care partenerii conduc pe rând. Și s-a simțit atenția regizorului de a conduce dialogurile și gesturile dintre cei doi actori echilibrat. Îi pune excelent pe ambii în lumină și nu împarte el dreptatea între John și Carol.
Suntem într-un birou plin cu figurine ale stoicilor și cărți, iar pe un perete este Școala din Atena, a lui Rafael din palatul Vaticanului, care îi înfățișează pe Socrate, Platon, Diogene și Pitagora.
Carol este o studentă frumoasă, mediocră, ce vine în biroul profesorului său, John, pentru a cere o notă mai mare, la care se considera îndreptățită, fiindcă i-a citit cartea și a făcut la curs tot ce le ceruse.
Proful e un tip mișto, atrăgător, deștept, narcisic așa la o primă vedere, și vede căprioara asta din fața lui pe care decide că o place. Stați, stați că nu face nimic indecent, devine doar uman și vrea să discute cu ea. Dar greșește, de mai multe ori. Îi spune că o place, îi pune o mână pe umăr, compasiv, o îmbrățișează și devine într-adevăr ușor exaltat și presant în a-i explica ideile sale. La fix pentru o tipă care face parte dintr-un grup feminist (nu zic asta cu vreo intenție, așa-s faptele) să îl acuze de hărțuire sexuală și chiar tentativă de viol.
Adevărul este că, de pe margine, gesturile profesorului sunt ușor deplasate – adică ce studentă își dorește să meargă în biroul profesorului său și ăla să o consoleze îmbrățișând-o? Doar că, suava Carol, fină cunoscătoare și ea a manipulării, tot revine în biroul profesorului și nu se lasă până nu preia ea controlul puterii și relației dintre ei.
Este un dans fascinant între Marius Turdeanu (care debutează la Excelsior ) și Ioana Niculae. Un schimb de putere și o dinamică victimă-agresor foarte bine puse în scenă de regizor și jucate de actori. Bravos pentru cum izbutesc să creeze aceste personaje complexe și să le pună în contact foarte realist.
Oleanna de la Excelsior este foarte atent jucat. Marius Turdeanu e magnetic în acest rol de putere, este expresiv și energic. Ioana Niculae reușește grozav schimbul între inocență și femeia vocală, îndrăzneață care vorbește răspicat pentru drepturile sale și ale unui grup pe care îl reprezintă.
Ritmul este bine controlat, tensiunea se acumulează treptat între John și Carol schimburile dintre acte se fac chiar pe scenă, iar spectacolul este un thriller psihologic care ține publicul cu sufletul la gură până la final. Ambiguitatea percepției, manipularea subtilă din rolul de victimă și dualitatea rămân vizibile până la final – profesorul se crede nevinovat, studenta vede comportamentul său deplasat. De partea cui să fiu? Cine are dreptate?
***
Oleanna, de David Mamet
Regia: Mădălin Hîncu
Scenografia: Răzvan Bordoș
Traducere: Andreea Vulpe și Cristi Juncu
Cu: Ioana Niculae și Marius Turdeanu
Foto: Volker Vornehm