După ce au trecut de premiera spectacolului Viața și Moartea lui Richard II-lea, de Shakespeare, actorii din distribuție cred că au exclamat la un pahar cu lapte și câteva macarons: ”Gata! Am făcut-o și pe asta!”. Complicat și curajos spectacol a făcut Radu Iacoban, un regizor pe care l-am descoperit în urmă cu mai bine de 4 ani de zile, când începuse să scrie și să monteze primele sale spectacole de teatru la Godot. Între timp a ajuns un artist care scrie și regizează la greu și destul de greu. Cu creativitate, așa. Într-unele dintre montările sale mai și joacă. Foarte expresiv.
În ultimul său spectacol Viața și Moartea lui Richard II-lea care se joacă la Teatrul Mic, Radu Iacoban pare să-și fi propus să îl aducă pe Shakespeare în vremurile noastre și să îl facă mai ușor de digerat chiar și de către tinerii preocupați de alte treburi decât de creațiile bătrânului Will.
Montarea este un experiment regizoral care fie va plăcea din prima, în special celor care dau o șansă teatrului modern și inovațiilor, fie va ridica sprâncenele, cum am văzut eu la niște domni mai în vârstă invitați la premiera spectacolului. Mă scuzați, am fost un pic răutăcioasă și nu este despre asta, ci despre teatru care mă bucură pe mine în toate formele lui.
În Viața și Moartea lui Richard II-lea am revăzut pe scenă, într-un decor ingenios și în costume frumoase, mai mulți actori care joacă diverse personaje. Toți din generația tânără. Montarea este una plină de energie şi răsturnări de situaţie, construită modern cu umor şi patetism atent dozate care dau prilejul artiştilor să facă uz de talentul lor actoricesc. Nu ştiu câtă experienţă avea fiecare în a juca piese scrise de Shakespeare, însă s-au descurcat de minune toți.
La un moment dat, pentru că, într-adevăr, riscul de a pierde şirul neamurilor de la curte este destul de mare în această piesă, regizorul a optat pentru proiecţia unui filmuleţ cu detalii ale arborelui genealogic. O găselniţă regizorală foarte ingenioasă care face mai facilă înțelegerea faptelor istorice de către cei care nu le cunosc.
Radu Iacoban își concentrează spectacolul pe a pune în evidență diferențele dintre fostul și actualul rege, adică dintre vechi și nou, dintre corect și greșit, dintre vremuri apuse, cu tradiții, și noi epoci în care valoarea nu mai este căutată. Vremurile astea noi pot fi foarte bine și cele pe care le traversăm în prezent.
Limbajul shakespearian este adaptat zilelor noastre, personajele upgradate unor vremuri moderne, iar soluția aleasă de regizor pentru a face saltul dintr-o perioadă de timp într-alta este schimbul fățiș de haine și accesorii ale actorilor de la o scenă la alta. Odată cu asta, ei pășesc brusc într-o altă lume, în alte situații de viață, în alte întâlniri cu alte personaje. Faptul că actorii se dezbracă și se îmbracă chiar în scenă m-a dus cu gândul la cât de repede se schimbă vremurile și la cât de fulgerător putem face saltul într-o nouă realitate, istorică sau personală.
Toți actorii sunt expresivi pe scenă, i-am urmărit pe fiecare în parte și efortul lor de a duce până la capăt un spectacol destul de provocator despre trădare, loialitate, setea de putere și familie.
Viața și Moartea lui Richard II-lea se joacă în sala mică și intimă a Teatrului Mic, un teatru care deja mi-a devenit drag în urma spectacolelor pe care le-am văzut din repertoriul său.
p.s. Am fost percheziționată la început de spectacol. Mulțumesc, Radu Iacoban, pentru treaba asta! 🙂
”Viața și Moartea lui Richard II-lea ”
Cu: Ionut Vişan, Tudor Aaron Istodor, Cristi Iacob, Vlad Logigan, Gabriela Iacob, Alexandru Voicu, Cezar Grumăzescu, Lucian Iftime, Andrei Seuşan
Regia: Radu Iacoban
Foto: Adi Bulboacă
[…] Alexandru Voicu îl vedeți stagiunea acesta în Deșteptarea primăverii și Viața și Moartea lui Richard al II-lea la Teatrul Mic, Viforul la TNB, Barajul la Arcub, Iluzii la Godot, History Boys la Teatrul […]