Nu ne fac alții să suferim, singuri ne frângem inima, singuri ne jucăm murdar cu ea până se rupe în bucăți. Văd în jur atâtea povești frumoase, dar văd și relații în care unul sau altul se întreabă ”cum am ajuns aici?” iar apoi, la o mai atentă analiză, realizează că fiecare pas pe care l-au făcut, fiecare decizie pe care au luat-o conștient sau nu, au condus către suferință.
Cum să îți frângi singur inima în 5 pași și să te vaieți apoi că lupul cel mare și urât din fața ta ți-a rupt-o în bucăți? E simplu.
1. Nu te cunoști, nu îți cunoști limitele, nu știi dacă ești capabil să fii într-o relație corectă, completă și frumoasă în care să dai totul și să primești totul și, totuși, te arunci, fără să te gândești măcar la cel din fața ta, asigurându-te că vezi tu ce se întâmplă pe parcurs.
2. Te joci, te joci cu cel de lângă tine, însă nu îți dai seama că, de fapt, te joci cu inima ta. Într-un final, fiindcă totul se decontează undeva în universul acesta, suferința este a celor care nu sunt corecți. Cred foarte tare în treaba asta, contrar tuturor aparențelor în care, oameni care se joacă cu sufletele și cu viețile altor oameni, sunt bine și totul le merge din plin. Mai devreme sau mai târziu, toată această joacă incorectă se decontează undeva.
3. Iei oamenii de-a gata, așteptându-te să fie necondiționat lângă tine, orice comportament ai avea față de ei. Ești egoist? Ești laș? Ești superficial? Crezi că te poți manifesta fără pic de atenție la cei de lângă tine și iei ca sigur faptul că ai să îi ai o grămadă de timp în viața ta? Nimic mai greșit. Orice om, oricât de puțină stimă de sine ar avea, oricât de dependent ar ajunge, din varii motive, de alt om, se satură la un moment dat să fie luat de-a gata și fuge.
4. Te arunci în povești în care nu crezi. Din disperare, din nevoie, din neatenție la tine, te trezești într-o relație în care mergi din inerție chiar dacă, în adâncurile tale, nu crezi în ea.
5. Rămâi în legături toxice, te complaci în nefericire evadând în adulter, când, de fapt, fugi de realitate. Am cunoscut femei și bărbați căsătoriți sau în relații serioase care declarau sus și tare că ei sunt bine în relația lor și că poveștile de pe lângă nu au nimic de-a face cu aceasta. Poate sunt eu o visătoare, poate sunt idealistă, însă eu cred că, odată ce simți să mergi în alt pat, nu ar mai trebui să fii în cel de acasă. Pentru binele tău și al celui de lângă tine. Culmea este că toți acești oameni pe care i-am cunoscut se complac într-adevăr în legături toxice și se scaldă într-o nefericire cruntă. Păcat, viața este atât de frumoasă!
Nu ne frânge nimeni inima, ne-o frângem singuri când ne aruncăm în povești mai mari decât noi, când nu suntem în stare să evaluăm corect și concret dacă putem duce sau nu o situație, când amăgim alți oameni, când nu suntem pregătiți, când nu suntem siguri, când ne hrănim egoul postulând că vom schimba noi micile defecte ale celui de lângă noi, când nu ne ascultăm sufletul. Este ok, doar să fim pregătiți cu ac și ață să o coasem la loc.
