Drama pe care o stârnesc adevărurile spuse târziu. “Raţa sălbatică”, la Bulandra

Adevărul dintr-un trecut care doare şi poate sparge în bucăţi prezentul sau minciuna care s-a înfipt adânc în viaţa unor oameni, de ani întregi, şi le oferă tuturor confort? Binele şi răul, dreptatea şi nedreptatea, privite de fiecare prin intermediul raţiunii personale devin atât de relative. Pentru că ceea ce pare a fi un bine prin ochii unuia, este un rău pur, complet inutil, prin ochii altuia. Întrebări, emoţii, adevăruri care pornesc lupte interioare şi tragedii umane, teorie versus o realitate periculoasă, spiritul de sacrifiu nenecesar, valori familiale, despre asta este vorba în spectacolul “Raţa sălbatică” de Henrik Ibsen, în regia lui Peter Kerek, care se joacă la Bulandra.

Am mers să văd acest spectacol cu emoţia de a-l revedea pe Victor Rebengiuc pe scenă, cu bucuria de a-i urmări în roluri noi pe Şerban Pavlu şi pe Ioana Anton ,şi cu multă curiozitate de a-l descoperi pe Gheorghe Ifrim într-o partitură dramatică. Am avut surpriza plăcută să găsesc un spectacol construit în detaliu de regizor pentru a cerceta colţuri ascunse ale minţii şi sufletului ale unor tipologii umane diverse. “Raţa sălbatică” este o montare complexă care analizează mult natura umană, emoţiile, gândurile, frământările şi discursurile personale, cu nuanţele fiecăruia. Hjalmar Ekdal (Gheorghe Ifrim) este fiul bătrânului Ekdal (Constantin Cojocaru), un bărbat căruia i se făcuse o mare nedreptate în trecut, dar pe care acesta o ţinuse ascunsă, ratându-şi viaţa. Băiatul său, un soţ şi un tată fericit, decide să îi reabiliteze cumva numele. Doar că, dintr-odată, toată viaţa sa comodă este dărâmată de Gregers (Şerban Pavlu) fiul rebel al unui bărbat influent, cu moravuri îndoielnice Werle (Victor Rebengiuc), care decide să scoată la iveală un adevăr dureros. Acesta îi spune pritenului din copilărie că soţia sa Gina (Manuela Ciucur) avusese o aventură cu tatăl său în trecut, iar fiica sa Hedvig (Ioana Anton) era foarte posibil să fie copilul lui Werle, adică sora sa.

Lucrurile iau o turnură abruptă şi totul se desfăşoară cu repeziciune trecând dintr-o drama într-alta: cea a soţului care se simte trădat, a prietenului care are îndoieli că a procedat bine revelând acest adevăr, a fiicei care nu se mai simte iubită de tatăl pe care îl adora, a soţiei care izbucneşte din cauza remuşcărilor şi a frustrărilor. Ca spectator am trecut prin acest carusel cu multe întrebări, dar cu bucuria de a fi martor al unui spectacol actoricesc excepţional, pentru că distribuţia este impecabilă şi livrează, în unanimitate, prestaţii foarte bune.

Gheorghe Ifrim, ieşit complet în afara zonei de comedie în care ne-am obişnuit să îl vedem foarte bun, are şansa să îşi demonstreze versatilitatea artistică. Şi o face foarte bine, convingând printr-o interpretare captivantă. Şerban Pavlu reuşeşte să transmită curat tumultul interior al unui personaj idealist, Ioana Anton însufleţeşte, cu multă fragilitate şi emoţie, o fetiţă sensibilă. Are multă forţă şi expresivitate această tânără actriţă şi iese în evidenţă în orice rol. Manuela Ciucur, Constantin Cojocaru şi Adrian Titieni susţin prin partiturile lor tensiunea acţiunii, iar Victor Rebengiuc străluceşte elegant într-o scurtă, dar memorabilă apariţie. Decorul (Octvian Neculai ), luminile din scenă (Alexandru Darie) şi ilustraţia muzicală (Aurelian Stoleriu) sunt foarte ingenioase, accentuează textul foarte profund şi dau o notă feerică poveştii.

Spectacolul Raţa sălbatică de la Teatrul Bulandra reprezintă un act cultural foarte reuşit şi o mărturie că aici se pune mare preţ pe valoare artistică. Tot ceea ce am văzut din repertoriul acestui teatru pe mine m-a cucerit.

“Raţa sălbatică”
Cu: Victor Rebengiuc, Şerban Pavlu, Constantin Cojocaru, Gheorghe Ifrim, Manuela Ciucur, Ioana Anton, Adrian Titieni
Regia: Peter Kerek