”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”, despre viața ”altfel”

În timp ce vedeam spectacolul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii, m-am gândit la toți părinții cunoscuți și necunoscuți cărora le este dată experiența cumplită de a avea un copil ”altfel”, m-am gândit la copii și tineri care își trăiesc viețile fără să simtă nimic, care trec cu bine prin zilele sterile doar pentru că au mecanisme de supraviețuire bine puse la punct. Am simțit multă emoție, iar asta, pentru mine, pe lângă bucurie, este motivul principal pentru care iubesc teatrul. Ce dor îmi era de un asemenea spectacol, la care să stau nemișcată, la care să savurez fiecare cuvânt, la care să mă entuziasmez de interpretarea actorilor, la care să fiu uimită de un tânăr actor care reușește un rol excepțional!

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii, spectacol montat de Bobi Pricop la Teatrul Național București, este despre lumea lui Christopher Boone, un tânăr de 15 ani care suferă de sindromul Asperger, una dintre formele grave ale autismului. Spectatorii sunt invitați, chiar de la intrarea în sală, într-un univers atât de fragil în care îl descoperă pe adolescentul cu probleme ce are o percepție specială asupra lumii sale interioare și exterioare. Nu doar viața lui este o continuă încercare, ci și a celor din jur cărora nu le este deloc ușor să trăiască alături de un copil special, imprevizibil și foarte agitat.

După ce descoperă că cineva îl ucisese pe câinele Wellington cu o furcă, adolescentul, pentru care viața era matematică pură, hotărăște să înceapă o anchetă pentru a descoperi criminalul. Aventurile prin care trece sunt povestite chiar de el printr-un monolog împletit cu derularea scenelor efective, naratorul trecând cu rapiditate din planul de povestitor în cel de protagonist al întâmplărilor. Ca un veritabil Sherlock Holmes, Christopher se implică în investigație cu totul, chiar dacă se ciocnește repetitiv cu tatăl său care îi interzice vehement să se amestece în viețile celor din jur. Lucrurile se complică atunci când băiatul găsește niște scrisori adresate lui și realizează că tatăl său îl mințise. Hotărăște astfel să pornească într-o călătorie destul de periculoasă pentru un tânăr ca el, cu nevoi speciale, testându-și limitele în afara lumii sale în care învățase să funcționeze în siguranță.

Conceptul spectacolului are la bază adaptarea dramaturgului britanic Simon Stephens a romanului cu același nume scris de Mark Haddon, iar eu sunt convinsă că veți fi hipnotizați de lumea creată de Bobi Pricop alături de restul echipei care a elaborat decorul, muzica, proiecțiile video și luminile. Pentru că spectatorul este purtat dintr-un moment într-altul fără să fie deranjat de succesiunea rapidă a acestora și descoperind cu surprindere noi nuanțe ale poveștii de fiecare dată. Acest joc continuu de imagini și personaje ce intră și ies prin niște uși este condus impecabil de regizor care reușește, fără să rupă firul epic, să creeze o serie de senzații spectatorului. Pentru mine remarcabile au fost scena în care Christopher și tatăl său poartă o discuție despre cosmos într-un cadru feeric și momentul în care publicul devine personaj prin repoziționarea oglinzii imense, parte a decorului ingenios creat de Adrian Damian.

Însă, cu toate aceste mijloace moderne de exprimare artistică de care regizorul face uz într-un mod creativ și benefic pentru exprimarea poveștii și potențarea emoțiilor trezite de acestea, fără prestațiile excepționale ale actorilor, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii ar fi fost doar un spectacol cu o abordare regizorală inedită. Adică ușor steril, la fel ca lumea personajului cheie al poveștii.

Ciprian Nicula (Instalație umană) este tânărul actor care a ridicat sala în picioare cu interpretarea partiturii dificile a tânărului ”special”, un rol pe care îl compune cu maturitate și căruia îi dă o mulțime de nuanțe care stârnesc  empatia: inocență, forță, fragilitate, umor, disperare, clam, împăcare, efervescență. Emilian Oprea, Ana Ciontea, Rodica Ionescu, Carmen Ungureanu, actori cu experiență în teatru, glisează cu finețe între diverse roluri, creând o serie de personaje diferite care roiesc în jurul lui Christopher și care își relevă propriile drame personale. Fiecăruia dintre ei îi revine pe rând sarcina să iasă rapid dintr-un personaj și să intre imediat în altul, diferit ca tipologie, fie și numai printr-o replică scurtă.

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii este, în final, un act artistic complex care surprinde și bucură în egală măsură, și care, pe alocuri, emoționează până la lacrimi, care vorbește despre acceptarea de sine și despre acceptarea celor dragi așa cum sunt ei, despre iubire necondiționată, despre cum ne oglindim în cei din jurul nostru, despre cât de multe înveți ca om din orice experiență trăită. Și mai este despre depășirea fricilor, a limitelor și limitărilor, despre sinceritate și asumare. Un spectacol care m-a impresionat cu totul: poveste, text, regie, decor, lumini, muzică și distribuția implicată în acest act teatral. Chapeau!

P.S. Eu nu cred că mă voi sătura vreodată să văd cum primesc actorii tineri, fără prea mare expriență, ropotele de aplauze și ”bravo”-urile strigate de unii spectatori. Piele de găină, de fiecare dată!

“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”
Distribuția: Ciprian Nicula, Emilian Oprea, Ana Ciontea, Rodica Ionescu, Carmen Ungureanu
Decorul: Adrian Damian
Video: Dan Andrian Ionescu & Răzvan Mizdan
Costumele: Liliana Cenean
Muzica: Alexei Turcan
Lighting Design: Andrei Florea
Regia: Bobi Pricop

Foto: Adi Bulboacă