MO de la Monica (Dana Rogoz) și Vera (Mădălina Craiu) sunt două prietene studente, care sunt prinse copiind la un examen dificil din sesiune și amenințate cu exmatricularea din facultate. Doar că, fix din Centrul Vechi al Bucureștiului, apare soluția ca ele să mai poată susține a doua oară proba de examen. Ajutorul amabil vine chiar din partea profesorului (Răzvan Vasilescu) care se arătase foarte vehement în decizia luată în sala de examen.
Filmul MO este debutul regizorului Radu Dragomir, care a scris și scenariul peliculei. Înțeleg că personajul a fost unul special gândit pentru Dana Rogoz, aflată la primul rol principal într-un lung metraj. Producția este un thriller care tratează tema abuzului asupra femeilor în general, a celor vulnerabile, în particular. Mai concret, un renumit profesor de o duritate aparte la școală își exercită puterea asupra unei studente rebele și nonconformiste căreia, bărbatul experimentat, știe exact ce butoane să îi apese pentru a o duce într-un soi de hipnoză. De la manipularea psihologică până la un act sexual fără un consimțământ tocmai conștient este doar un pas.
Trecând peste faptul că filmul mi s-a părut făcut ușooor pe repede înainte (poate din cauza bugetului redus), iar în anumite secvențe eu chiar am simțit nevoia de mai multă profunzime a dialogului dintre personaje și de cadre mai lungi, subiectul este primul mare plus al producției. Să abordezi tema abuzului atât de direct și dintr-un asemenea unghi este un demers artistic curajos în opinia mea. Abuzul bărbaților aflați în poziții de forță asupra femeilor vulnerabile este un subiect mai deloc tratat de cinematografia românească.
MO este o experiență interesantă și prin prisma interpretării celor doi actori care construiesc 2 personaje foarte bune, Mo și profesorul Ursu, cu o chimie exact cum trebuie pentru relația în care sunt angajate personajele.
Studenta, jucată de Dana Rogoz cu meticulozitate și siguranță, este o tipă dezorientată, depresivă și revoltată pe viață, care încearcă să se regăsească după moartea tatălui său și să își găsească propria identitate. De aceea i se pare, probabil, amuzant și sigur să meargă la profu’ în apartament, să se lase analizată, interogată și sedusă de el cu cuvinte despre libertate, autenticitate, totul pe acorduri de muzică bună. Prestația Danei Rogoz este memorabilă, mai ales că, din spusele ei, personajul îi este unul antagonic, ea fiind o femeie mai mereu zâmbitoare, pozitivă, iubitoare de viață.
Răzvan Vasilescu oferă o interpretare remarcabilă, așa încât, deși un tip deviat în film, nu l-am putut disprețui. Mai ales că personajul lui este, de fapt, un om foarte singur și dezamăgit de viața mediocră în care este captiv. Actorul se joacă fin cu registrele, trecând de la umor inteligent la seriozitate, apoi la sarcasm, ulterior la blândețe. Pentru ca la final să ne arate un bărbat abuziv în toată “splendoarea”.
Între cei doi se află Vera, într-o interpretare foarte fresh a actriței Mădălina Craiu, o tânără un pic mai echilibrată decât prietena ei, care miroase pericolul mult mai repede decât Mo și care o salvează pe aceasta. Finalul filmului este unul deschis. Eu am preferat să cred că el mai are o șansă să se salveze, să se schimbe, să își spună altfel povestea seniorității. Deși…
Filmul Mo rulează în cinematografele din țară, este distribuit de Bad Unicorn și este un film incomod, care pune pe tapet lucruri despre care se vorbește prea puțin la noi – abuzul de putere și abuzul sexual – despre vulnerabilitatea femeilor fără apărare și despre fragilitatea relațiilor umane.
