Liniștea unui trai simplu sau neliniștea pe care o aduc banii în exces făcuți pe căi ocolite? Cumpătare sau lăcomie? Ego sau iubire? Familie, siguranță sau răzbunare și putere?
M-a chemat Monica la film, mi-a spus că ea crede că îmi va plăcea și am răspuns pozitiv invitației. Așa am văzut, în avanpremieră, filmul columbian Păsări Călătoare/Birds of Passage, regizat de Ciro Guerra și Cristina Gallego, despre 20 de ani din istoria și evoluția tribului Wayuu din deșertul Guajira. Istorie care include și începuturile traficului de marijuana din nordul Columbiei către Statelel Unite. Traficul de droguri și traficanții, nu sunt, însă, principalii piloni ai poveștii, ci autodistrugerea omului orbit de lăcomia ce vine odată cu emanciparea și tragediile care se petrec, de când lumea, din cauza baniilor și a poftei de putere.
Împărțit în 4 acte care evocă etape din istoria societății Wayuu, filmul ne poartă într-un mod fascinant prin aproape 2 decenii de viață, iubire și război în deșert, dându-ne răgaz să observăm toate detaliile unei lumi aparte, culorile și peisajul, prin experiențele tribului. Asistăm la obiceiurile lor de naștere, de devenire a adolescenților prin izolarea timp de un an de zile, de nuntă, îmnormântare sau comemorare a morților dezgropați prin deshumare și curățirea oaselor.
Le descoperim tradițiile și ritualurile inedite, credințele în vise, semne și spirite, suntem observatori ai felului în care își trăiesc viețile și își fac dreptate între ei. Nu există o autoritate supremă în această lume, nu există decât regulile strămoșilor, iar odată cu evoluția acestea sunt înlocuite de puterea banilor și a armelor.
În anii 1960-1980, Wayuu este alcătuit din mai multe familii care respectă aceleași ”coduri” și ai căror lideri, femei sau bărbați (sunt la fel de puternici în societatea lor) se întrunesc și hotărăsc împreună acțiunile tribului.
Păsări Călătoare tratează secundar povestea de iubire a lui Rapayet și Zaida, care se cunosc, se iubesc, își construiesc împreună o familie și avere din traficul de droguri și încearcă să se salveze reîntorcându-se la simplitate, atunci când lucrurile o iau razna în jurul lor. Alături de ei este mereu mama fetei, impunătoarea și foarte puternica Ursula, bătrâna familiei.
Rapayet și familia sa, dar și celelalte familii implicate în traficul de ”iarbă”, trec, de la cocioabele pe pământ, la adevărate fortărețe de marmură. Acestea se ridică, odată cu trecerea anilor, în pustietatea deșertului, măgarii și caii sunt înlocuiți de mașini și avioane.
Există o scenă în film în care cei doi soți (trăiau deja în lux) dorm într-un fel de hamac (chinchorro se numește), iar patul cu schelet din marmură are așternuturile neatinse și este chiar lângă ei.
Banii îi înrăiesc pe oamenii ăștia simpli, îi fac lacomi și duri, liniștea și simplitatea vieții le sunt distruse de lăcomie și lupta pentru putere căpătate odată cu avuțiile. Emanciparea aduce bogăție și case, dar aduce și arme de foc, nebunie, război între rivali cu scene de violență pline de cruzime. Iar familia și iubirea nu supraviețuiesc mai niciodată egoului și dorinței de răzbunare în această lume.
Păsări Călătoare este o poveste tristă în fond, dar atât frumos povestită prin imaginile spectaculoase din deșert, din jungla montană și de pe plajele virgine, prin culorile foarte tari care scot în evidență hainele și bijuteriile deosebite ale femeilor tribului (ah, ce rochii, cercei și coliere etalează!), tenul și ochii acestora. Și, nu în ultimul rând, cei doi regizori optează pentru o muzică seducătoare cu versuri prin care se cântă hipnotic viața tribului.
Mi-a plăcut mult interpretarea actorilor și chipurile lor parcă împietrite într-o liniște profundă neperturbată de ceea ce trăiesc în exterior, lipsite de orice reacție exagerată. Nu vezi nici fericirea, nici durerea în exces pe fețele lor, nu plâng mai deloc, nu râd niciodată, iubirea nu îi emoționează până la lacrimi, ochii nu le sclipesc de fericire, iminența morții și frica nu îi transfigurează. Chipurile actorilor sunt fascinante.
Păsări Călătoare/Birds of Passage este un film frumos, deloc comercial, dar captivant prin abordarea inedită a regizorilor pe care îl puteți vedea la cinematograf din 15 martie. Este distribuit în România de curajoșii de la Bad Unicorn.
