Pororoca este un film emoţionant despre pierdere, despre degradarea psihicului și, implicit, a fizicului din cauza vinovăției și a celei mai cumplite dureri care a fost lăsată pe lumea asta, cea de părinte care își pierde copilul.
Este un film greu cu un ritm lent caracteristic unui thriller psihologic scris şi regizat de Constantin Popescu. Prin acest demers cinematografic, regizorul și-a propus să analizeze impactul pe care îl poate avea dispariţia bruscă a unui copil în mintea şi în lumea unui părinte măcinat de neputinţă. Iar la final, după ce ne va fi trecut prin diverse stări, să ne lase pe noi privitorii cu întrebări de tot felul.
Tudor (Bogdan Dumitrache) şi Cristina (Iulia Lumânare) sunt un cuplu din clasa de mijloc, cu doi copii reuşiţi și o casă frumoasă. Par să aibă o viaţă fără griji în apartamentul lor spaţios cu o terasă generoasă şi o relaţie destul de normală. Tatăl, aparent implicat în creşterea copiilor – în fapt destul de neatent la ei – dar și în alte activități conexe familiei, pleacă în parc cu Maria şi Ilie. Revine acasă în stare de șoc doar cu băiatul. De aici se dezlănţuie iadul pentru familia Ionescu, dar mai ales pentru Tudor care, măcinat de vină şi de mersul lent al anchetei efectuată de poliţie, fără să aibă vreun sprijin al soţiei sau al prietenilor, decide să se ocupe singur de cazul dispariţiei fiicei lor.
Timp de 47 de zile tatăl îndurerat este urmărit pas cu pas în cumplita încercare de a rezista coşmarului şi de a afla ce s-a întâmplat cu fiica sa, de o găsi, de a o salva şi de a se salva pe sine. În tot acest timp (două ore și jumătate destul de lungi) regizorul expune moment cu moment repercusiunile acestei drame personale asupra relaţiei celor doi soţi şi asupra sănătăţii mintale şi emoţionale a tatălui. Fără să aibă niciun fel de control asupra sa, starea tânărului se degradează vizibil de la zi la zi, până când ajunge într-un punct din care nu mai reuşeşte să iasă, iar consecinţele acţiunilor sale devin ireversibile.
Observator constant al zonei în care dispăruse Maria, un interlocutor dificil, măcinat de întrebări puse în mod obsesiv în discuţiile cu anchetatorul, un om singur şi abătut într-o casă pe care o şi izolează de lumină, un tată paranoic cu fiecare zi care trece de la incidentul din parc, aşa este portretizat Tudor a cărui viaţă devine un strigăt puternic de neputinţă şi durere.
Pororoca este un film care curge în secvenţe statice, cu multe cadre ce solicită atenţia la detalii a privitorului, şi în prim planuri detaliate ale protagonistului tocmai pentru a-i putea releva transfigurarea şi degradarea psihică şi fizică. De reținut faptul că actorul Bogdan Dumitrache, a cărui interpretare este remarcabilă, a făcut eforturi considerabile pentru a duce acest personaj, de la depăşirea stării emoţionale pe care i-au creat-o primele lecturi ale scenariului, după cum declară el însuși, până la lucrul îndeaproape cu un psiholog ca să înțeleagă cum să execute credibil derapajele psiho-emoționale şi, în final, pierderea într-un timp foarte scurt a 10 kilograme.
Titlul filmului este dat de numele unui fenomen care se petrece în Delta Amazonului în timpul căruia apa îşi schimbă cursul şi urcă dinspre ocean înspre uscat creând valuri puternice. Metaforic, exact asta se întâmplă şi cu viaţa lui Tudor deoarece, dintr-odată, aceasta pare să îi curgă împotrivă și să îl spulbere ușor ușor.
Filmul lui Constantin Popescu este unul dintre filmele care îţi ridică o grămadă de întrebări: ce ai face să fii pus în faţa realităţii tragice de a-ţi pierde copilul? Cum ai reuşi să îţi ţii în frâu emoţiile și durerea astfel încât să acţionezi raţional și să cauți soluții reale? Cum ai împiedica mintea să te atragă în întunericul ei şi să te pună jos, neputincios? Cum ai rezista nebuniei?
Pororoca intră în cinematografe de pe 19 ianuarie fiind distribuit la noi de Bad Unicorn și este un film care, în funcție de interiorul fiecăruia, trezește un cumul de emoții.
