Am ascultat în urmă cu câteva zile ultimul podcast al lui Andrew Huberman cu Dr. Ellen Langer. Atinge o grămadă de subiecte, printre care legătura minte-corp și la ce ne servește ea ca mod de viață, dar și ca mecanism bun în momente grele – evenimente dificile, perioade stresante, traversarea unei perioade cu afecțiuni fizice etc.
Legătura minte-corp este bidirecțională și nu mai este doar un concept abstract de mulți ani, ci există o grămadă de studii cu rezultate concrete, pe diverse subiecte. Despre unele dintre ele vorbește dr. Langer care mai spune, printre altele, că în următorii ani controlul stresului va deveni o nevoie mult mai mare decât nutriția și mișcarea – nu că acestea nu vor mai fi importante, dar stresul a devenit un uriaș factor al declanșării unor boli grave.
Mă uit la mulți oameni, inclusiv la mine, cum alergăm dintr-un rol într-altul, fiindcă efectiv nu ne mai ajunge timpul, iar mintea ne este împărțită în multe direcții. Evident, asta vine un stres continuu, ca mod de viață și fractura legăturii minte-corp. Facem slalom zilnic printre toate obligațiile și rolurile vieții și mă gândesc că mulți trăim pe un pilot automat, chiar dacă știm ce înseamnă deconectarea de corp și cât de rău ne face stresul ca mod de viată. Nu ne oprim, nu căutăm momente de conectare cu noi. Amânăm. Or, controlul stresului ar trebui să ne preocupe întreaga zi. Nu seara când ajungem acasă.
Într-o lume în care fiecare secundă e o competiție pentru atenția noastră, stresul nu mai e doar un episod ocazional, ci un fundal constant. Suntem bombardați cu informații, deadline-uri, notificări, iar creierul nostru, care încă funcționează după tiparele evolutive de „luptă sau fugă”, nu face diferența între un pericol real și inbox-ul plin cu mailuri necitite.
Cercetările arată că stresul cronic ne afectează memoria, concentrarea și chiar capacitatea de a lua decizii. Practic, când suntem stresați prea mult timp, creierul nostru rămâne blocat pe modul „supraviețuire”, iar părțile lui responsabile cu raționamentul și creativitatea nu mai funcționează la capacitate maximă. Nu e de mirare că ne simțim epuizați mental chiar și fără să fi făcut nimic fizic solicitant.
Mai mult, studiile sugerează că stresul cronic este legat de inflamație crescută în corp, ceea ce contribuie la afecțiuni grave. Pe scurt: stresul nu e doar o stare de moment care „o să ne treacă”, ci un factor real care ne afectează sănătatea pe termen lung.
Bun. Am stabilit că stresul e o problemă. Dar ce facem cu el? Nu putem opri lumea din mers, nu putem da bir cu fugiții din fața responsabilităților. În schimb, putem învăța să gestionăm mai bine felul în care răspundem la presiune și ne putem face un „platouaș” cu mici instrumente pe care să le folosim și la muncă, și acasă, și oriunde, ca să reducem stresul și să întărim legătura dintre minte și corp.
Respirația conștientă
Când suntem stresați, respirația devine superficială, iar creierul înțelege că suntem în pericol. Un truc rapid: respirația 4-7-8 (inspiri pe nas 4 secunde, ții aerul 7 secunde, expiri lent 8 secunde). Ajută la calmarea sistemului nervos și la reducerea nivelului de cortizol, chiar și când nu poți ieși din contextul sau momentul stresant.
Mișcarea, dar nu oricum
Nu trebuie să devii atlet de performanță, dar corpul are nevoie să se miște ca să elimine stresul. Exercițiile de intensitate moderată – plimbări, dans, yoga – sunt cele mai eficiente pentru reglarea emoțiilor și reducerea inflamației asociate stresului. Caută o modalitate să faci asta și când ești în birou 8-10 ore, nu știu, ai putea să te plimbi prin birou la fiecare oră sau să ieși 30 de minute la prânz. Sau vorbește la telefon în mișcare.
Conectarea cu oamenii potriviți
Nu orice interacțiune ajută mintea și corpul, dar conversațiile autentice cu oameni de încredere cresc nivelul de oxitocină, hormonul care contracarează efectele stresului. Însă, pentru a putea crea conexiuni autentice, este nevoie să fii tu însăți conectat cu tine, altfel nu îți iese nici cu alții.
Somnul, reparația creierului
Când dormim prost sau suntem privați de somn, creierul rămâne într-o stare de alertă și devine mai sensibil la stres. Somnul de calitate ajută la reglarea emoțiilor și la refacerea sistemului nervos. Cred că în vremuri în care insomniile câștigă teren, fiecare ne-am dezvoltat niște strategii de igienă a somnului.
Mindfulness, dar fără presiune
Nu trebuie să stai în poziție de lotus și să golești mintea de gânduri. Mindfulness înseamnă să fii prezent în fiecare moment, să observi, să iei o pauză de la gândurile automate și să te uiți la ce este în jurul tău.
Umorul, antistres natural
Râsul scade cortizolul și crește nivelul de serotonină. Caută oameni cu care râzi, fă-ți un obicei să vezi spectacole de teatru, filme de comedie.
Lucrul cu mâinile, mindfulness activ
Nu trebuie să ai talent, nu faci pentru expoziție, ci pentru tine, S-a demonstrat că lucrul artistic cu mâinile – pictură, modelat, sculptat etc – este un exercițiu excelent pentru creier și pentru reducerea.
Stresul nu dispare complet, dar poate fi gestionat. Corpul și mintea noastră sunt programate să se refacă, doar că trebuie să le dăm un pic de ajutor și dacă le menținem într-o relație strânsă.
