În vremuri în care apar alte și alte mijloace de exprimare artistică, în această eră a invențiilor și experimentelor curajoase în toate segmentele vieții, sintagma ”less is more” ar trebui să rămână, în multe cazuri, unul dintre principiile sănătoase ale artiștilor. Particular, referindu-mă la teatru, cred că scopul creatorilor de artă teatrală ar fi de preferat să fie exprimarea într-un mod autentic, creativ, corect și coerent care să producă emoție, care să atragă spectatorul, care să îl întoarcă subtil către introspecție, care să îl bucure.
Medeea, mama mea, un spectacol pretențios pe care l-am văzut recent pe scena Teatrului Național București pune pe tapet o serie de teme sensibile ale lumii actuale: problemele reale cu care se confruntă multe țări care au de-a face cu taberele de emigranți rromi – o celulă care îngrozește tot mai mult occidentalii; prostituția și agresarea femeilor; traficul de copii și, nu în ultimul rând, iluzia deșartă a occidentului. Spectacolul este creat de Ivan Dobcev pe două planuri care nu reușesc să se lege într-o poveste coerentă, ușor de urmărit, ci, mai degrabă, spun povești separate ușor încâlcite. Complicarea firului narativ poate părea zgomotoasă de la un anumit punct încolo, dar nu își pierde sensul de a trage un semnal de alarmă asupra identității umane, îmbinând fragmente din viețile triste și pline de încercări ale unui copil abandonat care își caută mama, și cumva, pe sine și ale unor femei trecute prin drame și abuzuri.
Medeea, mama mea este un spectacol astfel conceput încât să îți placă din prima și să rămâi pentru o oră și un pic captivat de ceea ce vezi pe scenă sau, dimpotrivă, să găsești dificil ca spectator să urmărești textul în acest amestec efervescent de teatru social, teatru modern, monolog, momente muzicale și în aglomerarea de simboluri și metafore.
Textul este susținut puternic de monologurile a trei femei care povestesc cu multă forță și durere experiențele lor din occident, acesta fiind planul întâi al spectacolului. Interpretarea actrițelor Florentina Ţilea, Ilona Brezoianu, Aylin Cadîr este plină de energie, cum este, de altfel, cea a fiecărui actor din distribuția acestui spectacol. În plan secund se deruleză povestea tristă a unui tânăr aflat pe patul de spital, în delir, căutându-și mama – Bojdar (interpretat de Alin Potop) alături de alter-ego-ul său mai vioi și mai pasional – Teodor (jucat de Ionuț Toader).
Medeea, mama mea este un demers artistic ce impresionează prin temă, duritatea cu care este expusă de regizor și prin implicarea actorilor care își etalează talentul moment după moment, deplasându-se cu ușurință de la monolog sau dialoguri agitate la interpretarea live a melodiilor țigănești.
“Medeea, mama mea”
Distribuția: Ionuț Toader, Alin Potop, Florentina Ţilea, Aylin Cadîr, Ilona Brezoianu, Mădălin Mandin, George Piștereanu, Ionuț Niculae, Emilian Ciobanu, Bianca Drăgoi
Regia: Ivan Dobcev, Margarita Mladenova
