Mai mult sens, mai multă iubire, mai multă substanţă în toate momentele şi toate întâlnirile din viaţa mea, mai multe poveşti şi clipe cu mine sau cu oameni de la care învăţ. Le aleg pe toate de ceva vreme în detrimentul unor bife în checklistul popularităţii universale, a unor socializări, culturalizări (urăsc cuvântul ăsta) sau discuţii care nu aduc o valoare prea mare vieţii mele, mie.
Mai multă bucurie şi mai puţină tristeţe. Fuga de situaţii toxice, fuga de oameni şi locuri unde nu sunt dorită. Împăcare cu durerea şi înţelegere. Acceptare, iertare şi detaşare de ceea ce nu este pentru mine sau nu îmi mai trebuie pe calea mea.
Mai multe vorbe cu sens schimbate cu oamenii mai vechi sau mai noi.
Mai puţine întâlniri doar pentru “a socializa”, mai multe cu un scop mai înalt.
Mai multe seri cu mine, iubindu-mă şi acceptându-mă aşa cum sunt, decât simţindu-mă stingheră în companii selecte. Eu sunt prima companie selectă pentru mine.
Mai multe momente de bucurie cu oamenii dragi, mai puţine drame ale altora.
Mai mult dans şi mai multă poezie. Mult frumos.
Mai puţine checkin-uri în locurile în care merg toţi doar pentru că este la modă, mai multe în inima mea care creşte de preaplinul unui loc pe care îl respir. Mai multe călătorii în părţi ale lumii care îmi spun ceva, cu oameni care îmi spun ceva.
Mai departe de lecţiile altora, mai aproape de lecţiile mele. Mai deloc în rolul salvatorului care se aruncă pentru ceilalţi şi uită de sine, fiindcă eu nu pot salva pe nimeni. Mai multă iubire, mai puţini oameni, dar să fie de-ai mei în jur, mai multe întâlniri pentru suflet.
Sensul, substanţa şi acel sentiment că nu am pierdut timpul făcând ceva sau fiind cu cineva – oricum nimic nu este pierdere de timp, dar nu mai vreau să am un gust amar, ci doar dulce, după o întâlnire, o discuţie, o călătorie. Îmi doresc sens, mai mult sens în viaţa mea şi în tot ceea ce fac.
Toamnă, frig, muzică în surdină, mai multă iubire, mai multă substanţă, mai mult sens. Sunt o ciudată, ştiu! 🙂
