Madrid – oraşul unde simţi prin toţi porii relaxarea

Nu m-am aşteptat la o asemenea energie şi, cu siguranţă, nu m-am aşteptat să îmi placă atât de mult capitala Spaniei. Mărturisesc că, deşi Barcelona mi s-a părut impresionantă, Madridul m-a purtat într-o stare aparte şi într-o poveste tare frumoasă de viaţă. O poveste despre cum să te opreşti, să iei cu încredere ce vine şi doar să te bucuri de momente.

Nu am făcut niciun fel de itinerariu apriori, nu am făcut o listă cu obiective de bifat, am vrut doar să ne oprim, să repirăm, să admirăm, să gustăm totul la maxim şi să trăim un pic pe slow motion. Şi am reuşit pentru că ei, madrilenii, deşi sunt pasionali şi trăiesc tumultos, nu fug atât de tare şi obositor ca noi. Sunt foarte relaxaţi şi zâmbesc, mai mereu.

Madrid este o metropolă fermecătoare, cu o arhitectură fascinantă, cu oameni amabili şi degajaţi, cu o rumoare neobositoare în timpul zilei şi cu o viaţă de noapte vibrantă, cu numeroase atracţii turistice (nu ai timp să le bifezi nici măcar pe cele importante într-un city break), cu sangria şi tapas to die for. Un oraş unde simţi prin toţi porii relaxarea.

De câţiva ani încoace, mi-am schimbat complet modul de a explora locurile în care merg în city-break sau în vacanţă. Nu mai sunt interesată foarte tare de muzee şi de obiective turistice în care trebuie să stau captivă cu orele, pentru că am descoperit că mă încarc cu o energie mult mai bună pentru mine dacă explorez, pur şi simplu, oraşul sau regiunea în care călătoresc.

Îmi place să mă pierd pe străzi, să admir arthitectura, oamenii, să observ ce fac localnicii la diverse ore din zi şi din noapte, să savurez o cafea bună într-o piaţă aglomerată, să stau întinsă pe iarba unui parc şi să văd doar atâtea obiective cât să nu obosesc. Păstrez încă vie plăcerea de a vizita castele pentru că îmi plac poveştile din alte vremuri şi să nu credeţi că m-am transformat chiar într-un în Grinch al muzeelor. Nu. Doar că înainte alergam ca o bezmetică să mă bucur de obiectivele turistice ale unui oraş sau altul şi uitam complet să mă las cuprinsă de energia lui. Şi mai era ceva. În anumite muzee eu nu “gustam” genul de artă expusă, mergeam doar pentru a le trece la vizitate. Not anymore.

Aşa se face că, deşi am mers în 2 excursii la Amsterdam, nu am vizitat muzeul Van Gogh. Am preferat să bat fiecare colţişor din oraş, să mă plimb ore întregi pe străduţele de-a lungul canalelor, să iau prânzul pe iarbă în parc, să văd parcul cu mori de vânt, să merg în Red Light District, să lenevesc în Dam Square şi să mă plimb cu barca pe canale. Aşa se face că la Praga am mers zeci de kilometri pe jos, am respirat aproape fiecare colţişor al oraşului, am admirat metropola de sus, am luat cina într-o plimbare la apus cu barca, am ascultat muzicanţi extraordinari cântând pe Podul Carol, ne-am bucurat de viaţa de noapte şi am vizitat în interior doar Castelul din Praga.

În Madrid, timp de 3 zile am bântuit pe străzile oraşului fiind în pragul de a ne frânge uneori gâtul cu ochii după detaliile clădirilor impunătoare, ne-am plimbat prin Parcul Buen Retiro, care este incredibil, am admirat lucrările lui Picasso şi Dali minute în şir ca să le înţelegem măcar o parte din simboluri (da, nu am fost la Prado, însă am mers la Muzeul de Artă Modernă Reina Sofia, unde Guernica lui Picasso m-a făcut să lăcrimez, atâta durere expune). Apoi ne-am relaxat în Plaza Mayor, Plaza del Sol şi Plaza Cibeles, ne-am bucurat de Gara Atocha (foarte neobişnuită) iar seara am gustat din viaţa lor de noapte. Hai, bine, am făcut şi un pic de shopping, dar numai pentru că sunt magazine peste tot.

Madrid merită explorat la pas şi trăit moment cu moment, loc cu loc. Este o destinaţie superbă pentru o evadare de câteva zile şi pentru a vă încărca bateriile.

Bucură-te de viață!

Ileana