Am văzut doar patru spectacole montate de regizorul Cristi Juncu, Legături primejdioase a fost al cincilea și a avut de curând premiera la Teatrul Mic. Știam deja că, înainte de orice, voi asista la niște dialoguri construite meticulos între personaje și exersate într-atâta de actori încât să amuțească spectactatorul la execuție. Acesta am înțeles eu că ar fi unul dintre trademark-urile regizorului și este ceva ce eu caut cu poftă în teatru, pentru că dialogul și monologul mi se par instrumentele cu care un actor își arată cu adevărat talentul și versatilitatea.
Să vă povestesc câte ceva despre spectacolul montat recent de Cristi Juncu la Teatrul Mic, un loc de unde, până acum, mereu am plecat cu good vibes. Intriga, textul și personajele sunt captivante, iar costumele spectaculoase, eu nu am mai văzut așa ceva în vreun spectacol. Interpretarea actorilor este și ea foarte bună întregită de un decor fermecător, inedit, în care fără să vrei te lași absorbit, intrând în lumea personajelor.
Nici nu este greu, deoarece regizorul creează un context foarte intim de joc, într-un cadru feeric imaginat de scenografa Cristina Milea. Aceasta optează în compoziția sa pentru o masă lungă ce devine, pe rând, un podium pe care defilează printre flori personajele poveștii, o masă la care doamnele din înalta societate joacă un joc de cărți stupid ( imaginile de pe acestea sunt cu bărbați dezbrăcați care sugerează moralitatea vremurilor), un pat al desfrânării și, inevitabil, un catafalc.
La un capăt al mesei se găsește salonul unde doamna Merteuil (Diana Cavallioti într-o partitură în care am descoperit o altă latură artistică a sa) își primește oaspeții, își trăiește momentele de amor sau uneltește ceva care va face rău unui om, sigur. La celălalt sunt sugerate diverse încăperi, în care îl vedem cel mai des pe fermecătorul badass vintage Valmont (Florin Piersic Jr., seducător și el prin simpla-i prezență). Publicul este la o răsuflare de acest cadru și chiar devine o parte din spectacol, la un moment dat, spre deliciul celor care rămân doar spectatori. 🙂
Intriga piesei este simplă, în esență, prin modul în care lucrurile se petrec și complexă prin efectele acestora asupra oamenilor: seducție, jocuri de putere, sex, dezamăgire, victime nevinovate, moarte. Îngredientele unei lumi de ieri, dar la fel de actuală și astăzi. Oamenii care mai cred în iubire și onestitate sunt puțini, cei care fac jocuri ascunse și joacă duplicitar câștigă mai mereu, iar binele nu triumfă chiar tot timpul, să fim serioși, poate doar în lumea copiilor. Deliciul artistic al poveștii îl fac personajele, datele lor psihologice, tiparele, discursurile, dar și valorile atât de diferite de la individ la individ, încât te întrebi cum pot exista unii alături de ceilalți în aceeași lume, la aceeași masă.
Personajele cheie – marchiza de Merteuil și vicontele de Valmont – foști iubiți, amanți, prieteni, devin rivali într-o competiție bazată pe jocuri de seducție și răzbunare. Iar atunci când două minți bolnave se întâlnesc, dragostea își pierde calitatea de a bucura, de a da viața, de a vindeca, și devine doar un instrument al unui joc pervers împins într-un extrem bolnav. Sexul nu mai este nici el un act de conectare a doi oameni, o expresie a pasiunii, ci un trofeu carnal sau un motiv de recompensă pentru jucătorii fără scrupule.
Ceea ce mai știam eu, când am mers să văd Legături primejdioase, era distribuția compusă de regizor, cu actori expresivi și meticuloși în scenă. Pe care i-am mai văzut, îi plac mult. Protagonistul este, așadar, Florin Piersic Jr, la care, fără să fiu vreo groopie sau ceva, m-aș uita cu orele cum se desfășoară pe scenă și cum își construiește personajele. Valmont jucat de el are căldură, tandrețe în glas și mișcări de felină la pândă, are o malițiozitate subtilă care înfioară un pic atunci când își aruncă orice mască și este un bad boy pentru care desfrâul este a doua natură. Este elegant în scenă, este sensibil, este foarte calm, este pasional, este rece și impenetrabil. Și le izbutește pe toate la un loc atât de firesc încât devine fascinant să îl privești în acțiune.
Am găsit foarte interesante momentele de dialog și pasiune dintre Valmont și Madame de Tourvel (Alina Rotaru excepțională în lupta interioară sfâșietoare dintre datoria față de soț și dorința mistuitoare pentru un alt bărbat care îi ațâță toate simțurile), și Valmont și Cecile de Volanges (Silvana Mihai, inocenta pudică ce se transformă în brațele celui mai desfrânat bărbat în femeia dornică de pasiune). Fiecare dintre cele două tinere actrițe își arată din plin forța artistică pe scenă, dincolo de fragilitatea corporală și – poate că sună ciudat, dar eu așa am perceput și simțit acolo la 2 metri de ei – îi țin captivant piept lui Piersic Jr. și experienței sale. 🙂
De partea cealaltă, protagonista Diana Cavallioti interpretează cu multă siguranță și o expresivitate aparte o famme fatale infidelă care discută de la același nivel de decadență cu Valmont. Madame de Merteuil este o seducătoare fără inimă, pentru ea, orice are legătură cu infantilitatea și gingășia feminină, dar, mai ales, cu fidelitatea, este plictisitor. Dialogul dintre ea și Valmont este revigorant, fiindcă toate măștile cad între ei și sunt exact cine sunt unul cu celălalt, chiar dacă sunt defecți moralmente.
Ana Bianca Popescu este Madame de Volanges și are o partitură cu puține cuvinte, pe care o susține ferm și elocvent prin exagerarea intenționată a mimicii și gesturilor sugerând un soi de mamă toxică/vintage drama queen/femeie frustrată. Adică trei într-una, cum este mai rău. 🙂 Cezar Grumăzescu este Cavalerul Danceny, și el o ”păpușă” fără curaj și personalitate (până la un punct) mânuită de cuplul malefic Valmont-Madame de Merteuil. Rodica Mandache este o bătrânică Rosemunde delicată, Ionuț Vișan un servitor docil și viclean care deschide și închide delicios spectacolul, iar Beatrice Peter dama de companie perfectă.
Legături primejdioase sunt peste tot în lume și astăzi, le știm, am auzit despre ele sau nu, există în jurul nostru sau doar în depărtare, dar există. Trăim într-o lume în care aparențele primează încă, iar ceea ce lăsăm să se vadă în exterior este, de cele mai multe ori, o mască foarte colorată și strălucitoare. Dar cine suntem și cum ne descurcăm cu noi atunci când toate măștile, perucile și hainele scumpe sub care ne-am ascuns cad? Spectacolul Legături primejdioase de la Teatrul Mic este și un bun prilej pentru cugetare, are multe substraturi și vă îndemn să îl vedeți, nu veți simți, cu ochii la actori, când trec trei ore.
Legături primejdioase
Cu: Florin Piersic Jr., Diana Cavallioti, Alina Rotaru, Silvana Mihai, Cezar Grumăzescu, Ana Bianca Popescu, Rodica Mandache, Ionuț Vișan, Beatrice Peter
Regie: Cristi Juncu
