Pentru o oră și un pic m-am reîntors la copilărie, odată cu spectacolul Fetița soldat. La capitolul acela din copilărie pe care l-am trăit cu atâta bucurie în zilele petrecute ”la țară” unde exploram cu mare curiozitate tot ceea ce se afla în jur, un univers diferit de cel în care trăiam în mod obișnuit. Bunica mă lua cu ea în diverse locuri, îmi pregătea bunătăți specifice locului, iar seara îmi spunea povești.

Mă bucur foarte mult de fiecare dată când descopăr un spectacol de teatru ca o poveste, care reușește să mă transpună în momente ale vieții de care îmi este atât de dor uneori. Pe lângă expunerea unui univers magic al copilăriei, în care spectatorul pășește încă de la intrarea în sală, (decorul și muzica atrag primele atenția) spectacolul Fetița soldat  (despre care povestesc în continuare) reușește să aducă în analiză subiecte delicate și serioase precum efemeritatea vieții și acuta durere pe care o simt copiii când pierd oameni dragi, sau importanța toleranței și empatiei în această lume a noastră a tuturor.

Dar cred că, văzând spectacolul Fetița soldat, cel mai mult m-a impresionat modul în care un copil de 9 ani vede lumea din jurul său și cum creează un plan strategic de măsuri pentru a-și salva bunica. Fascinant! Pentru ca, în final, cu înțelegerea și inocența aceleiași vârste, să accepte îndurerată faptul că parcursul oamenilor dragi nu poate fi schimbat, nici măcar dacă ești ”soldată” și ai o armată de soldați alături de tine. ”Vrei să-ți creez un soare numai al tău?…Vrei să te feresc de orice?” ”Nu, pentru că atunci nu aș mai merge pe calea mea!”.

Textul scris de Mihaela Michailov este bucurie pură fiind împletit cu multă măiestrie din gânduri ale copilei soldat despre viață, moarte, casa în care trăia, despre educația de la școală, din întrebări și răspunsuri specifice vârstei. Pasajele vesele și dilemele savuroase gen ”Alice în țara Minunilor oare a rămas fată bătrână?” sunt alternate cu momentele în care un copil își varsă sufletul îndurerat.

Pe acest text încărcat de metafore și simboluri, Silvia Roman -o regizoare tânără aflată la debut- construiește, folosindu-se de o grămadă de piese și detalii, un întreg univers al copilăriei în care Fetița soldat fuge de colo colo, vegheată de bunica sa care-i este mamă, prietenă, confidentă, apăratoare.

Ami are acea energie, curiozitate și imaginație specifică unui copil, este frumoasă, inocentă și neobosită în toate și ne spune cu mult entuziasm povestea ei și a salvării bunicii sale pe care o iubea nespus de mult. În interpretarea acestui rol, destul de dificil, m-a cucerit pe loc actrița Silvana Mihai, ale cărei emoții s-au simțit din fața scenei, dar pe care le-a controlat admirabil. Am îndrăgit-o imediat pe Ami, am râs la multe dintre replicile ei și mărturisesc că am plâns la final, iar acesta este meritul unei tinere actrițe talentate care susține acest one-woman show cu un amestec bun de forță și fragilitate și pe care sper să o revăd curând și în alte partituri. Și iar zic: ce drag mi-e de actorii tineri, la început de drum! De prospețimea și bucuria cu care joacă!

Fetița soldat este un spectacol realizat de Centrul de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului 9G de la Teatrul Național București. Următoarele reprezentații au fost programate pe 20 noiembrie și 3 decembrie la TNB.

Fetița soldat este o poveste pentru toate vârstele. De ea se vor bucura în mod sigur copiii, iar adulților le va merge la suflet pentru că este un exercițiu de reconectare cu copilul din ei și un prilej de reîntoarcere la anii inocenței. Acest spectacol este și o reamintire a faptului că fiecare are un drum în viață și este bine să ne bucurăm de prezența celor dragi pe calea noastră, atâta timp cât îi avem.

“Fetița soldat”
Cu: Silvana Mihai/Cristina Juncu
Vocea bunicii (înregistrare audio): Mariana Mihuț
Scenografie: Bianca Veșteman și Sabina Veșteman
Muzica originală: Bogdan Balea
Regia: Silvia Roman

Foto: Adi Bulboacă

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*