Cred de ceva vreme că oamenii cu care ești exact pe aceeași lungime de undă te pot ajuta mult cu rugăciunile lor și cu gânduri bune să depășești un moment greu.
Ei sunt primii cei cărora le scrii, cei care, chiar și de la zeci de kilometri distanță, din două cuvinte, își dau seama cât este de serios ceea ce trăiești sau cei cu care, schimbând trei vorbe, simt exact ce simți și tu, ca și cum ar fi în sufletul tău.

Când disperarea, neputința și frica ating cote maxime în minte și în suflet gândurile și energia oamenilor din jur îți dau o putere pe care nu o poți descrie în cuvinte. Cu toții avem oamenii ăștia pe lângă noi, mai aproape sau mai departe fizic, cu care suntem conectați, și care nu ne sunt neapărat frați, surori sau părinți, ci oamenii noștri. Cu care nu trebuie să ne vedem super des ca să simțim că ne pot fi alături, ca să le cerem ajutor. Eu mereu am spus că am o soră și un frate de sânge, și alții câțiva dobândiți în viața asta care mi-au fost lângă suflet la bucurie, dar și în multe momente triste.

I-am trimis doar un mesaj unuia dintre oamenii mei. Și, de acolo, au curs zeci de vorbe, gânduri și rugăciuni care mi-au dat putere nu numai să rezist eu fără să mă prăbușesc, ci și să ofer, dintr-un interior liniștit, sprijin, forță și încredere cuiva suferind și foarte speriat. Doamne, cum sunt momentele astea în care simți că nu știi ce să faci să ieși cu bine dintr-o situație, dar cumva o faci, iar apoi vezi cum a venit atâta putere de care tu nu te credeai în stare și cum ai primit ajutor de unde nu te așteptai.

Am numărat de dimineață cuvintele de vineri și erau cu sutele în telefonul meu. Și nu dintr-alea scrise ca să fie, ci special împletite din inimă, pentru mine. După ce a trecut totul, mi-a spus că, atunci când i-am scris că am nevoie de ajutor și am rugat-o să se roage pentru mine și pentru unul dintre oamenii mei dragi, a simțit o frică imensă la rândul ei. Probabil mi-a preluat-o mie permițându-mi să rămân eu calmă și puternică pentru a acționa. Nu știu, habar nu am, este mai presus de mine. Mi-a fost alături o zi întreagă, până târziu în noapte, de la distanță, pas cu pas, cu frustrarea că nu poate fi fizic lângă mine. Și a știut exact ce să îmi spună ca să mă ridice.

Mai credeți că este SF ceea ce se spune tot mai des despre conexiunile nevăzute dintre oameni, despre chimia nu doar fizică, ci și mentală, despre a comunica fără cuvinte, despre a simți că ceva este în neregulă cu cineva, chiar și de la kilometri depărtare? Eu nu, iar dacă mai aveam vreo îndoială, acum sunt sigură că gândurile bune și rugăciunile din suflet ale noastre pentru cei dragi, dar și pentru alți oameni în nevoie, ajută.

Într-un loc în care este multă moarte și durere, cu oameni agitați și debusolați, într-un haos total în care și cea mai zen persoană riscă să își piardă liniștea și răbdarea, când neputința, oboseala și frustrarea ating cote maxime, gândurile bune ale oamenilor te ridică. Să știți că nu este poveste, Dumnezeu acționează frumos și prin oameni. 🙂

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*