În orice relaţie de cuplu există divergenţe, tensiuni şi momente de conflict. Diferenţa dintre o relaţie toxică şi una sănătoasă, bazată pe iubire şi valori comune, o face modul de gestionare a acestor momente. Urlăm şi jignim fiindcă egoul nostru a devenit un monstru cu 7 capete şi nu îl mai stăpânim, îl agresăm verbal şi emoţional pe cel de lângă noi din frică, din frustrare sau din cauza rănilor nevindecate din alte timpuri. Firesc, când stăm în astfel de uniuni care ne fac rău, iubirea se sufocă de la toate aceste derapaje toxice, iar acţiunile noastre unul faţă de celălalt nu o mai reflectă în niciun fel.

Uite, eu cred că, într-o relaţie sănătoasă de cuplu, oamenii nu se ceartă, nu se jignesc, ci găsesc punţi de comunicare solide, mature, atunci când ajung în punctul în care au opinii diferite, îşi vorbesc frumos şi fac compromisuri. Atenţie, compromisuri, nu sacrificii. Acolo este vorba tot despre relaţii toxice.
Normal că toţi greşim, suntem oameni, ne mai supărăm, ne mai frustrăm, nu suntem Buddha on a mountain. Normal că avem gânduri şi idei diferite uneori în cuplu, dar nu ajungem să urlăm unii la alţii sau să ne strigăm injurii decât dacă nu ne putem ţine sub control pornirile şi frustrările. Când se întâmplă asta, şi nu este doar un incident izolat, să fii sigur că te afli într-o relaţie toxică.

Ceea ce ar fi bine să realizăm este că nu doar în cazuri de ceartă, control nesănătos, gelozie şi agresivitate în cuplu stăm într-o astfel de relaţie. Ci şi atunci când suntem trataţi cu indiferenţă, cu răceală şi dezinteres, ori când suntem înşelaţi şi închidem ochii din frica de a nu rămâne singuri. Deşi suferim ca nişte câini bătuţi, stăm astfel într-o relaţie toxică, o formă de abuz care porneşte de la auto-abuz, de la tiparele învăţate de la părinţii nostri, sau de la răni necicatrizate.

Simt milă pentru femeile şi bărbaţii înşelaţi, minţiţi, jigniţi, agresaţi verbal şi fizic care ştiu că trăiesc dintr-astea şi totuşi se mint că au o relație, o familie, în loc să vadă că, de fapt, sunt prizonieri într-o uniune toxică. Familia este, sau ar trebui să fie, o resursă de evoluţie şi dezvoltare, un nucleu care stă solid pe nişte valori şi principii sănătoase, nu pe aparenţele arătate societăţii şi pe dependenţa dintre parteneri.

Nu scriu din experienţă, deşi am fost şi eu în relaţii toxice (ah, şi câte am permis din rătăciri ale minţii), nu judec, ci mă întreb mereu: ce este în mintea unei persoane cu raţiune şi conştiinţă de sine care ştie că a fost înşelată, dar mai crede că este iubită şi respectată şi se minte că, dacă închide ochii, trece totul?
Ce este în mintea unui om care nu se iubeşte sau care este atât de puţin atent la sine încât nu vede că are o problemă când stă într-o relaţie toxică pe care, din fericire, o poate rezolva odată ce este bine cu sine?

Timpul vindecă orice rană și deschide alte ferestre prin care putem atrage o relaţie frumoasă care să ne aducă bucurie, pace, linişte, soare.
Orice final ne dărâmă, ne lasă cu o incredibilă durere, iar frica de necunoscut ne paralizează pe mulţi. Însă, în cazul unei relații toxice care ne face mai mult rău decât bine, finalul este şi un nou început. Durerea există, este reală, este un fapt. Suferinţa ne-o producem, de cele multe ori, singuri, acceptând să fim într-o relaţie toxică din cauza fricii, a ataşamentelor sau a dependenţelor.

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*