Uite că eu așa sunt de părere. Că opusurile se atrag doar la fizică. Sau era chimie? Nu mai știu sigur, dar cu siguranță nu au cum să se atragă într-o relație frumoasă, decât poate doar sexual. Din păcate, o relație foarte bună la capitolul acesta nu garantează și fericirea sau longevitatea unui cuplu.
”Lasă, că tu ești așa colerică iar el este mai calm şi atunci merge relația fiindcă opusurile se atrag!” Nu auzeați foarte des asta, evident în diverse forme, când erați mai tinerei? E drept, este un soi de adevăr aici, fiindcă dacă suntem amândoi vulcanici şi o ținem într-o erupție continuă, ajungem să ne scoatem ochii la un moment dat când și se duce pe apa sâmbetei tot fengshuiul relației. Cum, dacă suntem amândoi liniștiți și previzibili în toate, viața în doi nu va fi prea mult despre aventură, spontaneitate sau escapade care să o condimenteze, pentru că nouă nu ne plac condimentele. Și iar se va distruge în timp fengsuiul relației, pentru că, într-un final, ne vom plictisi și vom căuta în altă parte ceea ce ne lipsește. Pe partea de temperament aș fi de acord cu ”opusurile se atrag” ăsta, aici ar merge.
Când vine vorba însă de principii, de concepții, de valori, de idealuri, de visuri, de idei de a petrece timpul liber, de plăceri și de altele care au legătură cu noi și cu viața asta, vorba veche din popor ”opusurile se atrag” ar trebui reconsiderată, fiindcă opusurile nu ar trebui să se atragă într-o relație în care doi oameni au prea puțin în comune unul cu celălalt.
Păi, de exemplu, ce să facă o fată cu un băiat căruia nu îi place la teatru neam? Sau care înțelege prin timp de calitate petrecut împreună mersul la mall? Sau care, de două ori pe săptămână, o întreține culturalo-social cu meciuri de fotbal? Ori căruia nu îi place să călătorească și care înțelege prin vacanțele în doi doar să stea ca șopârlele la soare fără să exploreze nimic? Sau care nu este interesat deloc de aspectele spirituale ale vieții și de evoluția sa ca om? Cum să funcționeze ei împreună ca două opusuri frumoase dacă ea merg și se trânteşte pe iarbă în parc iar el stă pe bancă de teamă să nu își înverzească pantalonii în fund?
Nu suntem toți la fel, slavă cerului, însă suntem unii cărora ne plac aceleași lucruri și avem aceeași (sau măcar asemănătoare) gândire despre viață și despre valorile umane. Și sunt alții care simt și gândesc diferit de noi. Nu suntem niciunii, nici ceilalți, mai buni sau mai răi, mai valoroși sau nu, suntem doar diferiți, iar acesta este un lucru bun.
Este bine să ne găsim între noi, plusurile cu plusurile, minusurile cu minusurile, ca la fizică. Sau era chimie? Nu mai contează, oricum, fiindcă nici fără chimie nu se poate, este și despre ea la un moment dat.
