După ce am văzut spectacolul Demnitate, m-am întrebat, inevitabil: oare câte relaţii compromise de minciună, precum cea expusă în această piesă, există şi la noi în politică? Oare câte situaţii la limita legii sunt la noi în acest mediu, dincolo de cele demascate deja de jurnalişti de investigaţie curajoşi?
Ne-am obişnuit și ne-am resemnat atât de ușor să aflăm la tot pasul despre cazuri de corupţie, iar vinovaţii nu doar că nu sunt pedepsiţi niciodată, ci mai ocupă şi funcţii publice, încât mai sancţionăm asemenea fapte doar pe Facebook şi prin proteste paşnice. Trăim de ani de zile într-o societate defectă unde “mogul”, “şpagă” “abuz” “corupţie”, “pile” “trafic de influenţă” au căpătat valoare de normalitate. România nu a fost niciodată atât de afundată în mocirlă.
Despre un astfel de caz, de corupţie şi incorectitudine, despre mizerile dintr-un partid, despre ceea ce se află în spatele discursurilor populiste fără fond este piesa Demnitate, un text scris de Ignasi Vidal pentru un spectacol-dialog în două personaje pe care îl și regizează. Povestea are la bază o relaţie de aparentă prietenie, dar oare oamenii necinstiţi care calcă pe cadavre pentru a-şi atinge obiectivele pot avea vreo relaţie de prietenie adevărată?
Şerban Pavlu şi Marius Manole sunt protagoniştii spectacolului Demnitate produs de Teatrul Avangardia care se joacă la Cinema Pro, unde, de data aceasta, am fost plăcut surprinsă să nu văd pe nimeni mâncând popcorn şi nachos la teatru, ca în alte daţi.
Victor (Marius Manole) este preşedintele unui partid şi are şanse mari să fie viitorul preşedinte al ţării. Deşi politician, este un tânăr candidat onest şi inteligent care vrea să facă bine ţării. În această partitură am descoperit pe scenă un Marius Manole reținut, abătut, dar foarte calm, exact cam cum suntem mulți dintre noi tinerii când vedem, zi după zi, știre după știre, cum țara asta pare să priească lovitura finală după 27 de ani de zbatere cu demnitari corupți la putere.
Marius Manole își construiește și își crește discursul până acesta atinge punctul culminant, când la iveală iese Manole pe care l-am cunoscut pe scenă în urmă cu ani buni, un actor effervescent care se arde în rolurile sale.
Alex (Şerban Pavlu) este omul din spatele candidatului care se ocupă, de cele mai multe ori din propria inițiativă, de treburile ascunse ale partidului, de poziționarea acestuia incorectă pe scena politică, netezind drumul prietenului său către preşedinţie şi, deci, al lui personal către putere. Spre deosebire de partenerul lui de dialog în această piesă, și tipic omului care are ceva de ascuns, își susține agitat punctele de vedere, povestește cu patos întâmplările și momentele prin care trecuse, compunând un personaj foarte bun, dar antipatic ca persoană, un om căzut în capcana propriilor iluzii, un demagog care nu se dezminte până la final.
Spectacolul nu are o regie elaborată, dar atrage spectatorul tocmai prin jocul actorilor, prin modul în care aceștia își însuflețesc personajele şi prin dialogul captivant pe care îl creează. Demnitate este un spectacol actual despre onestitate, despre prietenii care pot fi distruse de ”idealuri mărețe”, de minciună, de lipsa de responsabilitate și, nu în ultimul rând despre răul care, netăiat de la rădăcină, va distruge, în cele din urmă, orice societate.
„Demnitate”
Cu: Marius Manole şi Şerban Pavlu
Regia: Ignasi Vidal
