Ne-am văzut în urmă cu mai bine de un an și am stat la o cafea împreună. Atunci mi-a povestit Ștefan Lupu despre el, despre iubirea lui pentru teatru și despre Aglaja, un spectacol după Aglaja Veteranyi în dramatizarea Alinei Petrică, făcut de el. Nu l-am văzut anul trecut, nu am reușit să găsesc timp și nici nu prea s-a jucat des. Între timp, față de formula inițială din scenă, au fost făcute două schimbări în distribuție (joacă acum Cezar Grumăzescu și Alex Bogdan), iar spectacolul și-a găsit un ”acasă” în Teatrul Mic. Se joacă la Sala Studio a teatrului, pe Gabroveni 57, un loc micuț și primitor.
Aglaja este un spectacol emoționant, intrigant, creat cu mult curaj de Ștefan Lupu care se folosește de multiple mijloace de exprimare artistică. O execuție în mare forță în scenă care te trece prin toate stările: bucurie, melancolie, uimire, durere. Este o experiență care merită trăită cu sufletul și vă sfătuiesc, dacă mergeți să vedeți Aglaja, să fiți în formă maximă 🙂 fiindcă este un spectacol cu mulți stimuli vizuali și auditivi care solicită atenția distributivă. În scenă se joacă mult, se cântă, se dansează, se susțin monologuri tulburătoare, regizorul creează imagini superbe din siluetele actorilor, iar pe fundal rulează imagini ce susțin povestea. Excepțională abordare regizorală!
Aglaja este fetița cu ochii mari și părul ca vata de zahăr. Cu multă candoare și emoție, prin ochii și sufletul ei de copil, ne spune povestea familiei sale de circari și, în același timp, a sa personală. Povestea sa, un amestec de bucurie și durere care începe din pântecele mamei ce făcea acrobații însărcinată cu ea, continuă cu fetița căreia i se prezice un viitor strălucit de artistă, cu maturizarea înainte de vreme, însă fără devenirea femeii coapte asemenea mamei sale. Aglaja rămâne mereu o copilă. De la naștere și până la acest viitor plin de strălucire în lumina reflectoarelor care nu mai apare, Aglaja este fetița inocentă, martor al certurilor dintre mama și tatăl său, nepoata adorată de mătușa Reta, eleva educată în teroare de o profesoară cu aspect grotesc, fecioara dezirabilă care dansează lasciv expunându-și natural corpul aproape dezgolit, tânăra care manipulează bărbați și rămâne calmă în fața morții celor dragi.
Alina Petrică, o actriță versatilă și foarte expresivă, este Aglaja. Am mai văzut-o în câteva roluri și îmi place mult. De data aceasta, a fost interesant pentru mine să îi urmăresc interpretarea optim dozată pentru a însufleți o păpușă de mărime naturală. Naturalețea, lipsa oricărei exagerări care putea să o fi dus într-un personaj ridicol și nefiresc, dar, mai ales, modul în care își folosește chipul, vocea, ochii, corpul pentru a însufleți o copilă – păpușă ce jonglează cu durerea, bucuria, tristețea m-au fascinat.
Anca Florescu (i-am remarcat frumusețea și forța în interpretare în Mon Cabaret Noir), mama Aglajei, este foarte stăpână pe sine și construiește cu atenție la detalii un personaj în care cred că fiecare regăsește o fărâmă din propria mamă. Tot ea este și soția măcinată de conflictele și eșecul căsniciei, de neajusuri, femeia fatală, artista superbă, cu o siluetă perfectă.
Tatăl Aglajei, colvnul, soțul neserios și afemeiat, artistul ratat este Adrian Ciobanu care echilibrează, prin interpretarea sa așezată, frenezia (deloc deranjantă) din scenă. Cezar Grumăzescu aduce captivant în scenă trei personaje: funcționarul pus la patru ace, ușor manipulabil sexual prin natura sa, Frau Hitz cu voce stridentă și înfățișare porcină, moartea în forma unui corb (cred) uriaș.
Ştefan Lupu este delicat și sobru în rolul lui Costel, iubitul mătușii Reta și absolut delicios în pantofii și halatul roșu sexy ale Pepitei.
Alex Bogdan este mătușa Reta, nefemeia, un suflet mare de mamă neîmplinită (ce frumos și cald se uită mereu la Aglaja) într-un trup de bărbat. Trebuie să recunosc că am fost foarte plăcut surprinsă de această apariție și de interpretare, de personajul neobișnuit pe care mizează regizorul și de modul autentic în care este jucat.
Viața și moartea, bucuria și tristețea, urâtul și frumosul, inocența copilăriei, cinismul și blazarea vieții de adult sunt parteneri care se prind de mâini în dansuri lente sau violente în Aglaja. Chapeau tuturor!
Aglaja
Cu: Alina Petrică, Anca Florescu, Adrian Ciobanu, Alex Bogdan, Cezar Grumăzescu, Ștefan Lupu
Regie & coregrafie: Ștefan Lupu
Foto: Mihaela Tulea
