Experiență de teatru.
Uneori, mă ridic și aplaud în picioare la teatru pentru că se ridică cei din fața mea, iar mie îmi place să văd actorii când ies la aplauze. Bine, mai puțin bine, cum o fi fost, este momentul lor de glorie și îmi place să le văd chipurile.
La spectacolul “Cine l-a ucis pe tata?” montat de surprinzătorul Andrei Măjeri (cel care la final de an trecut a adus la Teatrelli “zeițe de categoria b”), am stat în primul rând. De acolo m-am ridicat direct în picioare când au ieșit minunații la aplauze, n-aveam nici telefon să fac poze, mai aveam nițel și uitam că nu sunt pe stadion, ci într-o sală de teatru. Dacă știam să fluier, eu cred că și fluieram. Atât de mult mi-a plăcut, atât de mult m-a bucurat totul: text – dramatizare superbă de Mihaela Michailov după romanul omonim autobiografic al tânărului scriitor francez Edouard Louis (născut Eddy Bellegueule – „Eddy mutră frumoasă”, un stigmat care avea să îi fie prima sursă de abuzuri), mișcare scenică foarte bună și congruentă cu povestea – nici nu văzusem pe afiș și am recunoscut imediat amprenta inconfundabilei Andrea Gavriliu, scenografie Adrian Balcău, sound design Adrian Piciorea și bineînțeles regia lui Andrei, un artist care exploatează toate sensurile unui text și care a avut viziunea acestui univers, pe care l-a creat împreună cu echipa, și grozava idee de a aduce pe scenă 5 foarte tineri artiști.
Toți băieții au fost la casting, au fost aleși dintre mulți alți candidați și au rămas în distribuție după un workshop. În acest spectacol, sunt toți puși în valoare, fiecare joacă, se mișcă mult cu corpul (eu nu înțeleg efectiv cum nu au dărâmat paharele la scena cu mișcare scenică printre paharele cu apă, ilustrând proverbialul “pahar cu apă”, pe care trebuie să aibă cine să ți-l aducă la bătrânețe și greu, de parcă asta ar compensa cumva relațiile defecte), dansează, fac monolog, cântă. Îi știam doar pe doi dintre ei, dar eu sper că vom mai auzi despre toți.
Ei sunt: Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Hunor Varga, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu, Eduard Chimac
❤️❤️❤️
Textul radiografiază emoțional traumele trăite de un copil care și-a văzut tatăl pe drumul condamnării la moarte sigură prin munca excesivă și plătită derizoriu, într-un sistem în care oamenii săraci sunt marginalizați. Textul povestește și despre zbuciumul acestui copil, care își iubește tatăl în ciuda lucrurilor la care acesta îl supune. Care își caută identitatea și vrea să rupă cercul unei vieți chinuite pe care-o vede la părinții săi. Traumele îi sunt cumva motor pentru schimbare, dar îl și condamnă la o viață în care trebuie să învețe să trăiască cu monștrii săi, cu furia și disperarea pe care le-a născut cândva neputința.
Spectacolul creat de Andrei este puternic, energic, o oră jumătate plină de momente care vorbesc despre fragilitate, despre identitate, despre neputința în fața unui sistem abuziv, în fața bolii care invalidează, despre masculinitatea toxică, despre iubirea care există chiar și în relații defecte.
Chestia este că am devenit greu impresionabilă la teatru, o ciufuțică chiar, îmi plac cu adevărat, cu totul, foarte puține spectacole, chiar dacă în toate caut binele.
Ei bine, când s-a terminat “Cine l-a ucis pe tata?”, eu voiam să înceapă din nou, atât de mult mi-a plăcut, atât de bine mi-a făcut, atât de buni sunt băieții care joacă în el, atât de talentați, de muncitori și de fresh. Da, ăsta e cuvântul, FRESH, și cred că de aceea îmi place atât de mult teatrul tânăr, are o prospețime, o curiozitate și o energie vizibile spectatorului.
Am ieșit din sala mică de la Teatrul Metropolis plutind și îmi zice Andrei, “trebuia să vii în decembrie, azi s-a jucat după o lună de pauză și sarmale, a pornit greu”. Dar a zis-o cu o așa tandrețe și îngăduință pentru ei, că m-a și emoționat. Eu i-am zis că voi reveni, acuma chiar că sunt curioasă, dacă eu i-am văzut foarte bine și i-am zis că este el “prea perfecționist” oare cum or fi când n-au mâncat sarmale?
Vă rog să îl vedeți, pentru toate temele pe care le pune pe scenă, pentru artă teatrală at its best și ca să știți cum vin generațiile de tineri artiști, ce pot face cu corpurile lor, cu vocile lor, cât de expresivi și talentați sunt! Mulțumesc, Andrei Măjeri, mă declar public fanul tău, ai o minte foarte creativă!
***
„Cine l-a ucis pe tata?” după romanul lui Edouard Louis
traducere: Alexandru Matei, dramatizare: Mihaela Michailov
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Adrian Balcău
Coregrafia: Andrea Gavriliu
Sound design: Adrian Piciorea
Pregătirea muzicală: Alexandra P Stefan
Asistent regie: Alex Mirea
Distribuția: Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Hunor Varga, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu, Eduard Chimac
Foto: Andrei Gîndac
