Ce zile frumoase! după Samuel Beckett s-a jucat la UNTEATRU, unul dintre teatrele independente importante din Bucureşti care se implică activ în consolidarea valorii acestei mişcări prin spectacole foarte bune. Trebuie să vă spun, pentru că este foarte important, spectacolul Ce zile frumoase! se adresează unui anumit gen de public, aş zice eu. Şi nu vreau să-l numesc “de elită” sau “cunoscător” ci, să-i spunem, o categorie de public care nu vine la teatru doar să stea confortabil pe un scaun şi să vadă pe scenă o poveste cu multă acţiune şi personaje diverse.
Ce zile frumoase! este un spectacol al cărui principal atu este prestaţia tinerei protagoniste aleasă de regizor pentru a face un rol foarte greu, pe care actriţa Sabrina Iaşchevici îl execută cu sensibilitate, alternată atent cu o mare forţă şi trăire interioară puternică. Ce zile frumoase! este un eseu literar în care Samuel Beckett ne vorbește despre om și trecerea timpului, despre degradarea fiinţei umane în raport cu această, poate cea mai puternică şi precisă constantă, care este efemeritatea. Ce zile frumoase! este o producţie UNTEATRU, o montare în care regizorul Sânziana Stoican pune în evidenţă cele două personaje, Winnie şi Willie, prin intermediul a doi actori tineri Sabrina Iaşchevici şi Ionuţ Vişan, pe o scenă micuţă într-un décor ingenios creat de Valentin Vârlan.
Regizoarea Sânziana Stoican spune, cu o atenţie desăvârşită către detaliu, povestea eroinei Winnie care se scufundă încet într-o movilă de pământ sub arșița soarelui şi care găseşte potrivit să vorbească despre orice, atâta timp cât o mai poate face. În acelaşi timp, chiar lângă ea, Willie, soţul ei, este în continuare liber să se miște, dar trebuie să îi asculte, cu atenţie, pledoariile despre viaţă, timp, părul de porc.
Sabrina Iaşchevici susţine un exerciţiu de actorie remarcabil, pentru care a câştigat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de Teatru Independent 2013. Actriţa se joacă frumos cu nuanţele textului şi foloseşte, cu mult talent şi curaj, toate mijloacele pe care le-a studiat în şcoala de actorie pentru a ţine un discurs memorabil de aproape o oră şi jumătate. Îmi plac tare mult spectacolele în care regizorul “exploatează” (a se citi în notă pozitivă), talentul unui actor. Iar în Ce zile frumoase! exact asta vedem, printre altele.
Artistul care susţine, dintr-un plan secundar, partitura Sabrinei, în rolul lui Willie, este Ionuţ Vişan. Acesta rupe, prin momente gândite regizoral cu detalii concludente, ritmul monologului susţinut de protagonistă. Nu ştiu dacă textul original permite o relaţie mai vie între cele două personaje, dar aici e cert că regizorul s-a concentrat mai mult pe partiturile individuale distribuite artiştilor.
Spectacolul Ce zile frumoase! a fost desemnat câştigător la Gala HOP Mangalia 2012, iar în 2013 a câştigat premiul pentru cea mai bună regie, cea mai bună interpretare feminină și cea mai bună scenografie la Festivalul Național de Teatru Independent.