9 piese remixate este cel de-al doilea one man show al lui Alex Ștefănescu care se găsește în repertoriul Unteatru. Primul pe care l-am văzut a fost Ziua Necunoștinței, un spectacol plin de umor, cu muzică și versuri scrise de Alex, despre viață, despre minciunile pe care ni le spunem fiecare dintre noi, despre adevărurile mici și mari ale vieții. Mi-a plăcut tare mult, mi s-a părut o formă de teatru-live-performance pe care nu o experimentasem, în care Alex Ștefănescu își joacă practic versurile, nu doar le cântă.
Zilele trecute am mers să îi văd și cea de-a doua creație artistică, 9 piese remixate, despre care îmi spunea, atunci când am făcut interviul pentru blog, că este un spectacol deștept și comic. L-am crezut pe cuvânt, mai ales după ce mi-a detaliat modul în care își scrie textele și mi-a mărturisit că el însuși este primul și cel mai aprig critic al său. Mai ales când vine vorba de compozițiile sale. Și-apoi m-am și convins văzând 9 piese remixate.
L-am întrebat înainte de spectacol, dacă, în lipsa lecturii vreuneia dintre piesele remixate, oamenii vor înțelege despre ce este vorba în piesele de teatru propriu-zise. Mi-a spus că exact asta a avut în minte când le-a rescris în maniera sa, ca orice spectator să înțeleagă acțiunea și să afle particularitățile personajelor. Încă de la primele 2, Romeo și Julieta și Pescărușul, am remarcat fidelitatea cu care a făcut rezumatul acțiunii fiecăreia, extrăgând și cântând fix esențialul, și cum a surprins notele distinctive ale fiecărui personaj. Brilliant.
Alex este un artist versatil care posedă o creativitate aparte, are o bogată cultură teatrală, mult simț al umorului și o atenție fascinantă asupra detaliilor. Altfel nu cred că ar fi putut să rescrie, așa cum a făcut-o, cele 9 piese, să surprindă atât de bine esența fiecărui text într-un spectacol comic, creativ și, da, deștept. Acordurile muzicale i-au întregit compoziția de mare angajament și ne-au trecut pe noi spectatorii prin aproape toate genurile muzicale, inclusiv prin manele, dar interpretate foarte spumos (și acum râd de ”floricelele” lui exagerate intenționat). Fiind și contextul cu Gopo în acea perioadă, vă dați seama că a fost delir în sală, tocmai la Hamlet pe care l-a ”manelizat”.
Așadar, în spectacolul 9 piese remixate Alex Ștefănescu repovestește prin cântec nouă texte importante din istoria dramatică: Romeo și Julieta, Pescărușul, O scrisoare pierdută, Nora, Așteptându-l pe Godot, Oedip, Iona, Steaua fără nume, Hamlet.
Pe lângă text, muzică, interpretare – își susține artistic textele folosindu-se și de mimică, nu doar de voce și chitară – am remarcat regia spectacolului. Mișcările din scenă, adăugate în momente cheie într-atât încât să susțină conceptul, îi întregesc performance-ul. De asemenea, ordinea în care sunt prezentate piesele ține de talentul artistului de a construi un astfel de spectacol care începe în forță și se termină la fel. Alex Ștefănescu alternează cu dibăcie genurile muzicale și ritmul performance-ului aducând spectatorii în diverse stări: de râs, de melancolie, de visare, de reflectare. Când ne pregăteam să ne ștergem ochii după versurile emoționante scrise pentru Iona și muzica pe care le-a pus, a schimbat nota artistică și am început să râdem cu poftă.
În plus, printre cântece și textele scurte cu care le alternează, ”atacând” subtil și fără răsuflare diverse teme (“Surghiun înseamnă exil pentru cine a văzut cărți numai la șeptică și macao” 🙂 ), Alex Ștefănescu se mai folosește de un artificiu interesant în acest spectacol. Fiindcă în particular este și el mereu preocupat de viață și de a-i descifra toate aspectele și misterele, își condimentează pretația live cu niște vorbe faine ”de duh”, care au efect asupra publicului. Desigur, nu face deloc uz de truisme și nici nu este redundant.
În timpul reprezentației, actorul își dovedește din plin și spontaneitatea, dialogând relaxat și la obiect cu spectatorii, fiind atent și răspunzând amuzant, cu mult bun simț artistic și uman, chiar și reacțiilor cam efervescente ale unora.
9 piese remixate se joacă la Unteatru (de obicei vinerea am observat că este programat, însă nu știu dacă este o regulă) și, credeți-mă când vă spun, este mai mult ca perfectul să închei o săptămână râzând pe un astfel de mix artistic de versuri deștepte, cuvinte înțelepte și muzică bună, așezate într-o interpretare fresh, comică, energizantă.
