Și, totuși, mintea te poate fute cel mai rău…pardon my french!

Mai mult decât detoxificarea corpului, din ce în ce mai importantă în zilele noastre, mi se pare detoxificarea minții, pentru că mintea este cea care îți conduce, dacă și când o lași, viața, alegerile, relațiile, ieșirea din crize. Sunt puțini cei care își iau deciziile bazat pe ceea ce le spune interiorul, intuiția, sunt puțini cei care reușesc mai mereu să iasă din minte și să stea numai în suflet, care nu dă greș niciodată.

Zilele astea, de fapt întreg anul acesta până acum, au fost o provocare continuă pentru mine de a lucra la această purificare a subconștientului meu, de a-l menține orientat pe o traiectorie pozitivă. Iar când spun continuă, mă refer la zi de zi, oră de oră, ca să înțelegi intensitatea. Nu mă plâng (deși aștept cu nerăbdare ușorul), perioadele care te încearcă sunt și cele care te cresc. Am descoperit, cu stupoare și bucurie, că, deși mai cad în neîncredere și disperare, am reușit cumva să nu mai văd prima dată problema sau aspectele negative ale unei situații, ci să văd lucrurile bune (chiar dacă sunt mult depășite numeric de cele negative) și să mă duc imediat, în aproape orice situație, firesc către întrebarea: ”Ok, asta este ceea ce știm, care este soluția?”

Este în regulă să mănânci sănătos, să faci sport, să îți dai cu creme și loțiuni care să te întinerească, să ai grijă de tine sub toate aspectele când vine vorba despre fizic, dar, în final, cum îmi place mie să spun într-un limbaj trivial, mintea te fute cel mai tare dacă este plină de toxine. De multe ori, deși tu nu vrei să o lași, pentru că este foarte de toxică, te poartă în zone atât de întunecate, încât cu greu mai ieși de acolo, odată ce ai intrat.

Este o încercare continuă, pentru cei care am crescut scăldați în negativismul și anxietatea primei ființe de care ne legăm sau care ne leagă de ea în primii ani ai vieții noastre, acest fitness și această purificare ale subconștientului. Călătoria detoxificării minții, mai ales în zilele acestea în care, nu numai că am venit noi cu o grămadă de bagaje și informații care ne sabotează, dar mai și preluăm din subconștientul colectiv, nu cred că se încheie vreodată pentru cei ca mine.

Dar, ajungând să nu mai vezi întunericul prima dată, ci raza de lumină care pâlpâie timid în fața ta, reușind să ieși din problemă și lamentări și să cârmești către a căuta soluții, privind, chiar și cu un dram de încredere, către viitor, reușind să-ți stăpânești fricile care altădată te îngenuncheau, zâmbind neforțat și bucurându-te de viață, chiar și în perioade mai gri, eu cred că ești cât de cât bine. Iar când simți că aluneci într-o direcție greșită, amintește-ți să ceri ajutor. Și vine, crede-mă!

Bucură-te de viață!

Ileana