Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Pe Feli Donose am plăcut-o imediat la Vocea României. Venea cu o un timbru vocal deosebit și cu multă energie, dovedindu-se a fi una dintre cele mai bune voci ale ediției la care a participat. Pe lângă asta, mi s-a părut foarte deschisă și autentică încă de pe atunci. Până anul trecut de Crăciun, nu o mai ascultasem live, iar când a intrat pe scenă și a început să cânte, într-un spectacol caritabil susținut alături de gașca de la HaHaHa Production, m-a vrăjit.

Feli are o voce minunată, niște ochi verzi foarte expresivi și își trăiește fără reținere emoțiile pe scenă. Vorbește cu sufletul despre orice, de la muzică, până la viața ei personală și modul în care se manifestă ca femeie, de la cum compune muzică, până la vindecarea ei de depresie și cum se vede, mai târziu, fiind mamă.
În urmă cu 3 ani de zile a ajuns în familia HaHaHa Production unde s-a simțit de la început ca acasă. Anul trecut, la vârsta de 30 de ani, a trecut printr-o serie de schimbări majore atât în viața profesională, cât și în cea privată.

Feli este un artist care compune cu bucurie, cântă cu sufletul și își măsoară succesul în emoții. În ale ei, care îi fac genunchii să tremure pe scenă și în cele pe care le trezește în oamenii care o ascultă. Am stat împreună cu ea la o cafea și am povestit despre muzică, despre iubire, despre copii, despre relația ei specială cu Dumnezeu și despre femeia pe care o descoperă în ea de ceva vreme și pe care a început să o iubească.

Te pot întreba orice?
Ce vrei tu, eu sunt o carte deschisă. Câteodată nu-i bine, dar asta sunt.
(Ne cunoaștem de 20 de minute și o plac deja. Mă uit la tatuajul scris de pe încheietura mâinii ei drepte, ”muzica și eu” și decid să încep cu ceea ce, de la distanță, pare a fi cea mai importantă parte din viața ei la ora actuală.)

Feli, într-unul dintre concertele în care te-am văzut ne-ai zis că muzica este totul pentru tine. Îmi descrii mai în amănunt relația ta cu muzica.
Am așa un sentiment când vorbesc despre muzică! Face parte din mine încă din burtica mamei mele. Nu îmi amintesc viața mea fără muzică. Nu știu să definesc exact relația mea cu muzica. Toți artiștii cred că spun: ”muzica e totul pentru mine”. Dar, vezi tu, pentru mine nu e chiar totul, pentru că mai vreau un copil, vreau să îmi fac o grădiniță artistică unde să fie mulți copii care să își manifeste latura artistică, vreau să mai fac multe lucruri în viața asta. Întorcându-ne însă la muzică, ea este cea mai importantă parte din mine, nu mă cunosc altfel, iar fără muzică, nu aș fi eu.

De ce nu ai făcut o școală de muzică, dacă o iubești atât?
Pentru că nu m-a atras. Evident că nu trebuie să fiu luată drept exemplu, în special fiindcă acum aș fi avut nevoie de școală, mai ales când băieții de la studio sunt ocupați și nu au timp să îmi facă instrumental o piesă pe care o compun. Am o clapă acasă, învăț note și game deoarece mă vor ajuta în cariera mea muzicală. Dar, dând timpul înapoi, nu am considerat utilă pentru mine o școală de muzică pentru că eu întotdeauna, în absolut orice în viața mea, am acționat cu sufletul. Tot așa și compun. Piesele îmi vin din suflet. Știi câte am înregistrate în telefon? Și m-am gândit atunci că, ducându-mă să studiez muzică, voi ajunge să compun pe note, corect, rațional și voi uita de suflet. Ori eu nu am vrut să fac o profesie din muzică, nu era ăsta scopul meu primar. Eu fac muzică cu și pentru suflet.

Feli în concert la Hard Rock Cafe

”Succesul pentru mine este emoția pe care o simt când cânt live pe orice scenă.”

Ai început deja să ai succes cu muzica pe plan local. Cum îl simți?
Vezi, eu nu mă văd așa, eu nu realizez că sunt și Feli cea care apare la televizor și se aude la radio. Eu îmi doresc doar să compun, să cânt muzica mea și să bucur oameni.

Cum ai defini succesul în muzică?
Succesul pentru mine este atunci când omul vine la tine după un concert sau la un eveniment și îți spune, fără nicio rușine sau barieră, ce a trezit muzica ta în el. Succesul pentru mine este emoția pe care o simt  când cânt live pe orice scenă. Fac o piesă și vreau să ajungă la cât mai mulți oameni poate se identifică cu ea și schimbă ceva în ei, deci le este medicament pentru suflet. Pentru mine succesul adevărat în muzică este să fac piese care schimbă ceva în oameni și bucură suflete.

Cum a fost acomodarea în București, știu că te-ai mutat definitiv aici pentru a face muzică?
În septembrie fac 3 ani de când sunt în familia HA (n.r. HaHaHa Production), dar să știi că mi-a fost foarte greu să iau decizia de a mă muta definitiv aici. Acomodarea a fost foarte grea. Eu sunt ardeleancă, eu sunt mai moale, mai calmă, mai înțelegătoare. Ori aici totul este în viteză. Eu aveam impresia că lumea se ia de mine când îmi vorbea, că doamna de la magazin mă zorea să îi spun ce mai doresc să cumpăr. ”Tulai, Doamne, dar de ce vorbește așa urât cu mine femeia asta, că eu nu i-am făcut nimic”, îmi spuneam. Și mi-a mai fost greu când am văzut cum sunt oamenii pe stradă, triști, încruntați, grăbiți. Ce m-a ajutat foarte tare, a fost faptul că la studio am întâlnit oameni care nu m-au făcut să mă mai simt străină.

Cum era viața ta înainte de Vocea României?
Era cam tot așa, doar că într-un mediu mult mai restrâns. Cântam deja de 6 ani cu ”The TM Groove” și făceam show-uri live în toată țara. Cântam coveruri și prefeream să stau în zona asta pentru că îmi era teamă de judecata oamenilor. Și m-am gândit că nu mai pot să stau în zona de confort și să îmi fie frică să încerc mai mult. Așa am luat hotărârea să merg la Voce, gândindu-mă că trebuie să fac ceva să cânt în fața a milioane de oameni și să nu îmi mai fie frică de judecata lor.

Ți-era teamă că vei fi judecată pentru cum arătai sau pentru cum cântai?
Pentru cum cântam, îmi era teamă că nu voi fi plăcută. Vezi tu, eu pe atunci ieșisem dintr-o relație toxică ce m-a marcat foarte tare, inclusiv profesional. Pe lângă alte nesiguranțe ale mele, a apărut și cea profesională, așa că preferam să cânt coveruri prin diverse locuri. Și-atunci am zis: ”Stop! Te duci direct la Vocea României ca să învingi asta!”. Pentru că, la un asemenea show, chiar trebuie să dai piept cu oamenii și cu tine însăți. Pentru asta m-am dus la Vocea României.

”După Vocea României, unde am fost încrezătoare și toată sigură pe mine, am căzut.”

Cum ai primit toate criticile negative ale publicului?
Nu m-a mișcat absolut nimic, niciun comentariu legat de fizicul meu. Cumva, din toată depresia aia, mi-am găsit forța să mă ridic și să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut. (face o pauză când mă vede nedumerită și continuă) Știi, cumva, eu în timpul showului mi-am dat seama că de fapt eu trăisem o depresie foarte mare până să ajung acolo. Așa m-am și îngrășat, într-un timp foarte scurt.

În cât timp?
Nu-mi dau seama, ce știu este că am realizat la un moment dat că am o problemă. Am avut probleme cu tiroida, așa m-am îngrășat inițial. Începusem un tratament care îmi făcea bine, pe care l-am întrerupt în timpul relației toxice despre care îți ziceam. După ce m-am despărțit de acel bărbat, am început să mănânc pe fond nervos și mi-am dat seama la un moment dat că m-am îngrășat, dar nu după haine fiindcă mă îmbrăcam mereu mai larg. Am realizat cum ajunsesem într-o zi când am deschis ușa de la balcon și am descoperit acolo o stivă de cutii de pizza. Atunci am știut că este grav și că trebuie să schimb lucrurile.

Și uite unde ai ajuns. Îți dai seama cât ești de puternică?
Da, acum îmi dau seama, căci m-am aproape vindecat. Eu nu mă mai vedeam pe mine, nu mă mai iubeam, îmi căutam confirmări din partea altora că sunt un om frumos din punct de vedere uman. Eu nu eram conștientă de frumusețea mea interioară. Am ajuns la Vocea României și toate complexele mele s-au dus. Nu mai putea să mă atingă nimic din ceea ce se vorbea despre fizicul meu. Știi câte comentarii urâte au fost? (îi spun că am idee fiindcă am urmărit-o atunci cu mult interes atunci)

Ce a urmat după Vocea României?
Imediat după Voce am încercat să colaborez cu Marius Moga, m-am mutat aici pentru asta, dar nu am fost pe același film, pur și simplu. După un an de București, am ales să mă întorc la Timișoara, plecând din relaţia profesională cu el cu un bagaj de informaţii muzicale foarte valoaroase care m-au ajutat. El este un artist şi un producător foarte bun, doar că, pur şi simplu, nu simţeam la fel şi am decis să mă rup eu de tot ceea ce proiectasem legat de el în atâţia ani.

Începusei să slăbești când te-ai reîntors la Timișoara?
Nu, pentru că eu încă voiam ca oamenii să mă placă pentru omul care eram, pentru vocea mea, nu pentru carcasa asta numită corp care se poate schimba oricând.

Ok, dar tu ești și corp, că, na, ești o femeie. Și una frumoasă chiar!
Da, știu. Vaai, dacă ai ști câte am auzit? Și în studiouri dădeam peste oameni care ziceau: ”De ce nu slăbește, Feli? Că are voce, dar e grasă, frate!”. Iar eu eram gen: ”Well, I don`t give damn about your opinion!”. Pentru că, uite, vorba lui Adele, că tot zicea lumea că ne asemănăm, și eu cred că muzica se face pentru urechi, nu pentru ochi. De aia nu am vrut să slăbesc. Pentru că frumusețea îți ia ochii și poți ajunge să nu mai apreciezi restul, care este mai important. (face o pauză și mă fixează cu ochii ei verzi). Uite, când tu te uiți la un băiat frumos, te atrage fizic, abia atunci te duci mai departe (îi confirm). Exact, ori la mine ăsta a fost testul, oamenii să treacă dincolo de kilograme, să aprecieze vocea și sufletul meu, să mă placă pentru astea mai întâi. Dar, după Vocea României, unde am fost încrezătoare și toată sigură pe mine, am căzut.

”Smiley este lângă mine pas cu pas și se bucură de orice reușită a mea.”

Îți propun să trecem direct la perioada de bucurie care a început pentru tine de când te-ai întâlnit cu Smiley și ai ajuns în casa lui muzicală, HaHaHa Production. Vrei?
Da, căci deja pare o poveste despre depresiile mele. (râde cu poftă). De fapt, stai, că mai am un pic cu depresiile până să ajung la Smiley (râde din nou). Am ajuns în Timișoara și eram atât de tristă, mi se dusese singurul motiv de bucurie din viața mea de la momentul acela, muzica. Am plâns vreo două săptămâni în pijamale până când, într-o zi, m-a sunat Silviu Pașca, sora mea cu barbă. (izbucnesc în râs, dar mi se pare perfectă asocierea pentru a exprima prietenia profundă dintre ei doi) El lucra deja cu Smiley. Când a auzit că nu mai lucrez cu Moga mi-a zis să închid că mă sună înapoi, fix în mijlocul unei crize de plâns. Nu mi-a venit să cred. M-a sunat direct Șerban (n.r. Șerban Cazan, producător la HaHaHa Production), ne-am văzut cu el și cu Smiley și m-au chemat la studio să înregistrez niște piese de-ale mele.

Te-ai dus din prima, nu?
Da, dar fără interes, nu mai aveam chef să investesc într-o nouă relație profesională. Am pus niște piese și am lăsat Cine te crezi?, pe care eu îmi doream de ceva vreme să îl scot ca primul meu single, mai la mijloc. M-am gândit că, dacă era să fi fost doar în mintea mea ideea că este o piesă bună, va trece neobservată. Le-a ascultat Smiley pe toate și a zis exact la ea: ”Ăsta e single!”. Mi s-a făcut pielea de găină și mi-am zis ”Tulai, Feli, ăsta-i locul în care trebuia tu să ajungi!”.

Șerban Cazan, Feli și Smiley – foto 2015 arhivă personală

Cum este acum relația cu Smiley și cu Șerban?
Am o relație minunată cu amândoi. Cu Șerban am scos cele mai multe piese până acum, e parte din sufletul meu, un înger de doi metri (râde). Să-l vezi ce energie are, cum se bucură, cum dansează, cum cântă la studio. Lui Smiley i-am scris într-o zi la 3 noaptea pe whatsapp că eu simt că îl iubesc, dar că sunt rănită după experiența cu Moga și că nu mai am încredere. Mi-a zis că rănile se vindecă în timp. Cel mai mult la Smiley mă bucură că nu îmi taie aripile, iar dacă mă duc la el să-i spun că vreau să cânt undeva sau să fac nu știu ce treabă, el nu îmi zice ”nu”, ci mă întreabă ”Nu vrei să încerci și asta? Ca să ai și a doua variantă?”. Și atunci nu mă simt ca și cum mi-ar pune bariere, ba chiar mă inspiră. Și mă lasă să fiu eu, să mă manifest exact așa cum sunt. Smiley este lângă mine pas cu pas și se bucură de orice reușită a mea. Și este alături de mine în toate aspectele din viața mea. Când m-am operat la stomac (n.r. operație de reducere a stomacului), mi-a pus o grămadă de întrebări ca să vadă dacă m-am documentat bine, dacă am tot ce îmi trebuie, dacă am nevoie de ceva. Apoi, după operație, și el și mama lui au fost foarte aproape de mine.

Chiar, fiindcă tot ai adus vorba, cât a trecut de la operație?
A trecut un an. Mă și gândeam că eu, în urmă cu un an de zile, am făcut multe schimbări în viața mea. Mi-am schimbat trupa, care era familia mea muzicală și am suferit mult pe treaba asta fiindcă a fost o ruptură bruscă. Mi-am asumat-o deoarece nu puteam să cresc muzical așa cum îmi doream eu fiind aici iar ei în Timișoara. Tot în urmă cu un an mi-am luat casa mea în București. Eu nu știam dacă voi avea concerte să îmi plătesc rata, dar m-am băgat în asta. Tot anul trecut am făcut operația la stomac și am slăbit foarte mult. Am trăit niște schimbări importante în ultimul an și fiecare m-a consumat enorm.

”Pe partea de creație muzicală totul vine de la Dumnezeu. Inspirația este un dar și o simt în tot corpul când vine.”

Îmi plac versurile pieselor tale. Te inspiri din ceea ce trăiești când le scrii?
Mă inspir de peste tot. Mă inspir din viața ta, a lui, a ei, a mea, din amintiri, din emoții. Mă inspiră oamenii de pe stradă care vând lucruri, doamna care fumează în stația de troleibuz. Și, știi ce îmi dau seama? Că, după ce scriu o piesă, ajung cumva să trăiesc ceea ce am scris.

Atragi ceea ce scrii.
Da, am o relație deosebită cu Universul (zâmbește), cu Dumnezeu. Vorbesc atât de mult despre El și scriu atât de des postări despre El, încât unii cred că mă sfătuiește echipa mea de comunicare să fac asta ca să atrag fani. (râde) Chiar le-am răspuns unor fete că, dacă într-o zi o să simt să scriu folosind cuvinte ușor obscene (îmi dă câteva exemple, râd), o să fac și asta fără probleme, fiindcă sunt și așa. Dar, dacă simt să scriu despre inimă și despre Dumnezeu, o voi face, pentru că sunt și asta. Oamenii nu vor să accepte că omul și artistul pe care îl admiră de la distanță poate fi în realitate mai mult decât își doresc ei să-l vadă. Feli nu este doar sweetheart, este și altfel, mai înjură, se mai enervează.(râde din nou)

Când compui muzică ai vreo sursă de inspirație, vreun model?
Nu. Tot de la Dumnezeu vine și muzica. Pe partea de creație muzicală totul vine de la Dumnezeu. Inspirația este un dar și o simt în tot corpul când vine. Eu, efectiv, văd cum va arăta piesa pe care urmează să o scriu. Uite, cum a fost cu Creioane colorate, a fost darul Lui pentru copilul meu interior, de care uitasem cu toată lupta asta cu ceea ce trebuie să fac să fie toată lumea mulțumită. A fost mesajul Lui: ”Hei, Feli, este timpul să te reîntorci la tine, ia scrie o piesă pentru tine!”. Eu am scris piesa asta pentru mine, în primul rând. Cumva, de la ea încoace, am început să fiu mai cunoscută.

Cum trăiește un artist din muzică în România?
Nu știu cum se vede de pe margine, dar, în lumea asta a artiștilor, nu suntem toți plini de bani tot timpul. Există concerte, există și bani. Invers, nu prea. Nu știu cum trăiesc alții, dar eu doar din asta trăiesc de mulți ani, dinainte de Vocea României. Eu mi-am asumat, când am decis să fac doar muzică, chiar și să rabd de foame. Dar știam că doar muzică vreau să fac. Cântam în Timișoara o dată la două săptămâni și luam 250 de lei pe cântare, deci 500 pe lună, iar chiria mea era 480. Mi-am zis ”Dacă este să mor de foame, Dumnezeu știe de ce.”. Nu vreau să par super bisericoasă, căci nu sunt, dar am credința că El are tot timpul grijă de mine.

Feli alături de bandul cu care cântă

Feli, ce îmi povestești despre primul tău album?
Vrem să îl lansăm în toamnă. Va fi în limba română tot, simt mult să scriu în limba română. Am scris atâtea piese faine că mi-a fost foarte greu să fac o selecție cu ce aș vrea să pun pe el. Asta fiind doar selecția mea, înainte să discut cu Smiley și cu Șerban. O să conțină în jur de 10 piese și vreau să facem și niște bonus trackuri. Îmi imaginez și evenimentul de lansare pe care mi-l doresc într-un teatru cu o acustică foarte bună, deși eu cânt cu full band și nu este nevoie să fie perfectă. Dar așa îl văd.

Apropo de band. Sună foarte bine. Cum i-ai găsit pe băieți?
Doamne (face o pauză), știi cum a fost? Oficial trebuia să îmi caut band nou și eu nu puteam fiindcă eram cu sufletul blocat în ai mei din Timișoara de care mă despărțisem. Marius, chitaristul lui Smiley, mi-a făcut trupa asta minunată în trei zile. Neuro de la chitara, care a cântat cu Bere Gratis, are o căldură și o generozitate excepționale. Vladi, basistul, parcă este un copil veșnic entuziamat de viață. Leon de la clape este mai nou, este foarte talentat și un suflet bătrân, iar Alex de la tobe are 20 de ani și este de o inteligență și de o maturitate extraordinare. Toți sunt foarte talentați. Fiecare aduce în formula asta câte ceva aparte, iar eu urc pe scenă cu liniște, siguranță și bucurie.

” Mă văd o femeie de succes, cu o carieră solidă în muzică și nu mă văd măritată.”

Am vorbit despre artistul Feli, aș vrea să știu și cum este femeia Feli la 31 de ani?
Mă simt tânără, mă simt frumoasă, simt că se manifestă intens, într-un mod firesc, latura mea erotică, feminină. Mi-am redescoperit feminitatea și nu neapărat pentru că am slăbit. Înainte eram foarte masculină. Predomină în felul meu de a fi latura mea de femeie copil și datorită ei mă bucur de orice lucru mărunt, dar este foarte prezentă de ceva vreme și femeia independentă care mă face să mă simt sigură pe mine. Tu știi că eu de la 25 de ani abia așteptam să fac 30? Simțeam că se va întâmpla ceva major cu mine la 30. Și, ți-am zis ce am trăit la 30: casă, operație, band nou.

Crezi în iubirea vieții?
Cred, teoretic cred, dar, practic, mi se pare o pierdere de timp să o caut și să o aștept.

De ce zici așa?
Fiindcă s-au cam inversat rolurile în zilele noastre. Sau, nu știu, poate doar asta văd eu în jurul meu, dar mi se pare că mulți bărbați au devenit foarte moi și multe femei se văd nevoite să își asume, în consecință, și rolul de bărbat într-o relație.

Tu ești singură, Feli?
Da, sunt singură de vreo trei ani. Am mai avut flirturi, dar au trecut repede de fiecare dată. Trec și din frică, din loviturile anterioare, din relațiile toxice pe care le-am avut, știu asta. Cred în iubirea vieții și vreau să o trăiesc, dar (face o pauză) cu cine?

Poate cu cineva care nu este din branșa ta?
Nu, nu aș vrea, fiindcă, într-un mod ciudat, am senzația că nu m-ar înțelege. Și, oricum, în toate experiențele de genul ăsta pe care le-am avut, ei nu au fost interesați să mă cunoască mai bine ca femeie, ci tot ca artist. Ori, dacă un bărbat nu mă vede în primul rând ca femeie, ci îl interesează muzica mea sau cum este Smiley la studio, cum să trăim o iubire faină?
Și mai este o treabă. Dacă eu cunosc un bărbat și îl plac de la început, trece o săptămână, trec două și nu se întâmplă nimic eu mă duc la el și îi zic ”Măi băiatule, eu te plac pe tine, hai să facem cumva!”. Și mi s-a spus că nu se face așa ceva, că bărbații sunt vânătorii. Da, dar poate și eu vreau să vânez. (râde cu poftă) Cum să mă prefac că sunt timidă dacă eu nu sunt? Eu niciodată nu am vândut o imagine, nici personal, nici profesional. (continuă într-o notă seriosă) Eu știu că, uneori, sunt o femeie greu de gestionat și unii oameni nu sunt pregătiți pentru câtă iubire am eu de dat și mai ales cum o arăt. Dar asta sunt.

Cum te vezi în următorii ani ca femeie?
Cu mintea de acum, de 31 de ani, mă văd o mamă singură. Îmi doresc mult un copil, dar nu mă văd născând, mă văd înfiind mai degrabă. Mă văd o femeie de succes, cu o carieră solidă în muzică și nu mă văd măritată. (se oprește și râde ușor) Îmi place viața mea de acum cu tot ce am în ea și știu că am ajuns aici cu ajutorul tuturor momentelor bune, al unor oameni faini, dar, în egală măsură, al relațiilor toxice, al depresiilor și al lacrimilor. Toate astea m-au făcut să fiu femeia pe care de ceva vreme o descopăr în mine și pe care o iubesc.

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*