Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Când am trecut prin perioada terapiei, la care am ajuns pentru că mă loviseră direct în plex depresia și anxietatea, cea care m-a ghidat în acest proces de vindecare a ales, pe lângă abordarea cognitiv-comportamentală, să aplice cu mine tehnici despre care se vorbea puțin la acea vreme. Și mai ales într-un oraș mic. M-a îndrumat să descopăr meditația.

Îmi amintesc și acum tot procesul și toate îndoielile mele când mi-a propus meditația ca un instrument de a mă deconecta de la minte și de a mă relaxa. În 2009 se întâmpla toată treaba, iar în capul meu și cu înțelegerea mea de atunci, meditația era ceva la care nu avea oricine acces și pe care nici eu nu îl înțelegeam prea bine. ”Nu am să reușesc niciodată să stau într-o poziție fixă și să îmi golesc mintea de toate gândurile. Și, în plus, la ce bun?”, îmi spuneam cu atâta neîncredere și disperare. Și acum mulțumesc cerului că, totuși, am continuat pe calea asta, deși habar nu aveam, în momentele alea, ce beneficii îmi va aduce mie meditația.

Nu aveam smartphone sau tableta ca să pot căuta, deși sunt sigură că nu aș fi găsit la acea vreme, o meditație ghidată sau muzică liniștitoare care m-ar fi ajutat. Făceam meditații ghidate cu terapeuta mea, însă, ca în orice începem pe lumea asta, munca cea mai mare tot noi trebuie să o facem, în primul rând cu noi înșine. Deci trebuia să fac și singură acasă, pentru a da roade…cândva.

Mă așezam, așadar, într-un soi de lotus, sau pur și simplu în fund (importantă era coloana dreaptă, dar asta aveam să aflu peste ani de ce exact) închideam ochii și mă loveau toate simptomele pe care mi le dădea anxietatea: neliniște, tensiune în corp, o frică permanentă și un tremur interior foarte neplăcut. Gânduri de tot felul mi se amestecau în cap și eram, de fiecare dată, la un pas de a abandona. N-am făcut-o.

Mi-am propus să reușesc să inspir și să expir profund, în 6-8 timpi cum învățasem, și măcar să pot să îmi golesc mintea pentru câteva minute de orice gând. N-a mers din prima. Am continuat. În fiecare zi, înainte de a pleca la birou sau seara, mă așezam cuminte pe covorul persan din sufrageria mamei, îmi aprindeam lumânări și încercam să meditez. Nu simțeam nici un beneficiu, eu tot nu reușeam să dorm, tot în anxietate eram mai mereu, nimic nu era bine. Marlen, terapeuta mea, îmi tot zicea că o să vină și binele, pas cu pas, că vom descoperi și scoate împreună răul, dar că trebuie să lucrez și eu cu mine, să nu abandonez.

Efectele meditației nu se văd și nu se simt imediat ce ai început să o practici. Acesta este motivul pentru care îți va veni să renunți. Pot trece luni sau chiar ani de practică până să începi să-i vezi beneficiile. Cu timpul, perseverând, vei descoperi diverse tehnici și vei vedea că te ajută. Nu, n-am devenit un guru ? și nici nu mi-am propus să devin. Acum, la 7 ani distanță de la povestea asta, am să îți spun însă ce am observat și de ce mă bucur că am integrat meditația în practicile mele zilnice. Mai ales că, între timp, trăiesc în the big city și stresul din viața mea a crescut.

Să nu crezi acum că încerc să vând ceva, nu este nimic spectaculos, n-am fost în nicio călătorie spirituală ca să învăț. Eu am descoperit meditația și m-am regăsit la mama în sufragerie și îți spun că se poate și așa. N-am avut atunci bani de călătorii spirituale. Nu că ar fi rea calea asta, mai ales că în vară am trăit și eu BALI și a fost minunat.

Meditația m-a ajutat să ies din atacurile de panică, să mă reconectez cu mine, să mă cunosc mai bine, să aflu cine sunt și să îmi permit să fiu așa cum am fost lăsată pe pământ să fiu, fără frică. Meditația m-a ajutat să îmi liniștesc mintea ”maimuță” să nu o mai las să rătăcească cum poftește ea și să văd lucrurile mai clar în viața mea de zi cu zi.

Meditația mi-a dezvoltat intuiția (de multe ori mă și înspăimântă un pic cum funcționează, dar am învățat să o ascult), m-a ajutat să fiu prezentă conștient în fiecare moment din viața mea și să fiu inspirată în decizii și acțiuni. Cu ajutorul meditației mi-am reprogramat creierul să gândesc mai pozitiv (eram o persoană foarte negativistă), să iau din orice experiență ceva bun și să înțeleg lecția care îmi este dată să o trăiesc cu fiecare experiență. Meditația mă ajută enorm în zilele grele, în care simt că nu mai pot, nu mai am de unde să dau, nu mai vreau să fie greu.

Se spune că anxietatea nu trece niciodată. Posibil. Dar, și dacă este așa, când ai instrumente să o controlezi și nu te mai controlează ea pe tine, poți fi bine pe termen lung. Iar meditația este unul dintre ele. De stat tot nu pot să stau în lotus perfect ? din cauza articulațiilor, dar nu despre asta este vorba. Ideea este că nu trebuie să ajungi în India ca să înveți să meditezi, este vorba despre voință și exercițiu, pe care nu le poți învăța de la niciun maestru.

Bucură-te de viață!
Ileana

 

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

4 COMENTARII

  1. Bună Ileana, mi-a plăcut mult povestea ta pentru ca și eu ma confrunt cu anxietatea. Îmi poți spune, te rog, în cât timp ai observat efectele? Mi-ar plăcea sa vorbim mai multe dacă ai timp. Merci

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*