“Tu nu eşti tu acum! Spiritul tău nu este cu tine, sufletul tău este în multă suferinţă, eşti prea afectată de tot ce ai trăit. Trebuie să te punem la loc.”. Aşa a început călătoria mea în Bali, cu aceste cuvinte, deloc înspăimântătoare, pe care mi le-a spus cu blândeţe primul om de acolo cu care am stat de vorbă mult, Pak Man, unul dintre cei mai cunoscuţi vindecători din Ubud. N-am să uit niciodată experiența trăită cu el, privirea sa şi nici îmbrăţişarea pe care mi-a dat-o când i-am spus că sper să ne revedem în viaţa asta.
Poate nu o să înţelegeţi complet despre ce este Bali cu adevărat din povestea mea, nici eu nu am înţeles când mi-a povestit cumnata mea ce a simţit ea acolo. Eram convinsă că este doar o particică din pământul nostru minunat, un obiectiv turistic musai de vizitat în această viaţă. Locul acesta creat de Dumnezeu -sau de zei, cum cred localnicii în religia hindusă- este însă despre “a fi”, despre a te reîntoarce la tine, despre vindecarea rănilor, despre acceptarea prezentului şi existenţa în el, despre iubire.
Am ajuns noaptea în Bali, iar prima surpriză nu a fost cea a umidităţii crescute, ci a mirosului îmbătător. În faţa aeroportului, apoi în magazinul de unde am cumpărat apă, în recepţia resortului din Ubud în care urma să stăm, peste tot mirosea a flori şi a beţişoare parfumate.
A doua zi, dimineaţa de tot, am ieşit curioasă din cameră şi am dat direct într-un soi de pădurice cu o mulţime de copaci şi flori în toate culorile, în mijlocul căreia se afla căsuţa în care fuseserăm cazaţi. Când am văzut prima imagine din natura balineză am rămas fără grai. Natura este spectaculoasă în Bali, fie că vorbim despre pădurile lor cu o mulţime de soiuri de copaci și plante exotice, despre florile care au culori şi miresme îmbătătoare, despre fructele cu un gust aromat, despre orezăriile mirifice, despre oceanul puternic şi albastru cu plajele sale incredibile, sau despre munţii vulcanici. Pe acest colţ de pământ, cu nume rezonant -Bali- natura are o formă şi o culoare desăvârşite.

Au urmat oamenii. Balinezii sunt unii dintre cei mai blânzi, joviali şi primitori oameni pe care i-am cunoscut în alte ţări. Primul cu care am schimbat poveşti şi de la care am început să învăţ lucruri noi a fost vindecătorul despre care vă povesteam mai sus, totodată maestru yoghin şi maestru în silat -arte marţiale indoneziene. Ce poveste de om! Doar când lucrează cu energia şi corpul pacientului este extrem de serios şi concentrat. În rest, când vorbeşte, când ascultă, zâmbeşte mereu, râde zgomotos şi molipsitor şi are o căldură incredibilă în voce atunci când îţi spune ce observă la tine, ce nu funcţionează cum trebuie ori când îşi dă sfaturi de viaţă frumoasă.
Balinezii sunt arşi de soare şi au chipurile brăzdate de riduri de expresie a fericirii, pentru că mereu zâmbesc. În natura lor sunt scrise cu litere mari bucuria, recunoştinţa, pofta de a trăi, iubirea de viaţă, de mâncare, de oameni, de natură, de zeii cărora nu fac nimic la început de zi până nu le aduc ofrande şi nu le mulţumesc pentru tot ceea ce au. Puţin sau mult. Trăiesc atât de simplu, de frumos, într-o recunoştinţă permanentă.
Iar asta mă duce cu gândul la spiritualitatea din Bali, pe care am simţit-o prin toţi porii sufletului meu, chiar dacă sunt creştină ortodoxă. Am fost curioasă să aflu cât mai multe despre religia hindusă, în care am găsit multe idei interesante şi la baza căreia stau iubirea, gratitudinea şi echilibrul. Am participat la ceremonia de celebrare a zeiţei Saraswati acasă la unul dintre oamenii deosebiţi pe care i-am cunoscut, la finalul căreia am fost invitată la un ritual de purificare cu apa sfinţită care m-a lasat cu multă pace în suflet. M-am îmbăiat în apa sfântă a celui mai cunoscut templu balinez Tirtha Empul, unde, din momentul în care am intrat, am simţit un val de energie foarte puternică.
Bali este despre toate cele de mai sus cu care te poţi identifica sau nu, odată ajuns acolo, dar este şi despre alt gen de experienţe în care te poți aventura. Pentru mine a mai fost despre drumeţii prin natură (mirific peisaj pe Campuhan Ridge Walk), despre orezăriile spectaculoase (Tegallalang este una dintre cele terasate) şi localnicii care trăiesc prin ele, despre plimbarea cu elefanţii uriaşi, despre ore petrecute în parcul de păsări și reptile, despre rafting pe râul Ayung, despre cafeaua balineză pregătită la ibric, despre mâncarea cu un gust aparte şi de atâtea feluri, despre arta în multe forme, despre dansurile balineze pline de culoare, despre plajele pitoreşti şi zonele cu surferi chipeşi pe care i-am admirat, despre energia oraşului Ubud cu piaţa sa ca un furnicar în care am negociat cu localnicii daruri pentru familie şi prieteni, despre străduţele pe care m-am pierdut intrând din magazin în magazin, despre satele unde timpul se simte altfel iar fetele au flori în păr, despre muzica pe care nu încetez să o ascult de când am revenit acasă. Nu am avut vreme să merg la un curs de yoga sau la spa, dar am auzit, de la cei care le-au încercat, că sunt experienţe deosebite în Bali.
La final, îmi permit să vă dau câteva ponturi:
1. Nu călătoriţi în Bali cu o agenţie de turism, ci pe cont propriu, iar acolo veţi găsi ghizi locali care vă vor face vacanţa o exprienţă frumoasă pentru că vă arată locuri necomerciale şi stau după voi să exploraţi totul în tihnă, nu doar să marcaţi momentul cu 2 selfie-uri. Plus, orice se negociază, chiar și cazarea la hoteluri.
2. Luaţi-vă remedii împotriva ţânţarilor şi folosiţi-le permanent, sunt periculoşi prin ceea ce pot transmite, localnicii spunând că febra Dengue este destul de neplăcută.
3. Odată ajunşi acolo, căutaţi să întâlniţi un vindecător (Ketut din Eat Pray Love a murit, apropo) şi abandonaţi-vă în mâinile lui. Şi împrieteniţi-vă cu localnici, vă învaţă o grămadă de lucruri utile şi vă spun poveşti din lumea lor.
4. Când apar şi momente dificile în călătoria asta, îmbrăţişaţi-le ca pe nişte învăţături, ele vin prin experienţe şi oameni către noi.
5. Deschideţi-vă sufletul şi mintea, încercaţi orice fără teamă, Bali este într-adevăr colţ de Rai unde simţi, iubeşti, te vindeci şi înveţi atât de multe!
Cred cu tot sufletul că ne este dat să trăim exprienţele pentru care suntem pregătiţi, către care suntem deschişi, iar dacă ne abandonăm, ele vin într-o formă mult mai bună decât ne-am fi imaginat noi. Sunt atât de recunoscătoare pentru experienţa asta, pentru tot ceea ce am trăit în Bali! Suksma! 🙂
[…] întrebat un băiat ce anume m-a făcut să îmi doresc atât de mult să merg în Bali. Și totul s-a oprit pentru câteva minute, după ce i-am răspuns. Am închis ochii și m-am […]
[…] Roma. Nu am mai fost impresionată de o destinaţie turistică aşa cum am fost de Roma, de la Bali […]
[…] text se datorează frumoasei scriituri a Ilenei Andrei… și fotografiile… în cazul în care era vreun dubiu, tot, Ileana […]