Ocazional, mă găsesc într-o adunare de femei, toate măritate de foarte tinere, cu copii. La ultima noastră întâlnire, una de 23 de ani a adus de acasă un borcan cu dulceață de vișine și unul cu zacuscă. Am gustat toate și am lăudat-o pe tânara fată, dar ea ne-a spus că nu sunt făcute de ea, ci de mama sa.

„Trebuie să înveți să faci și tu. Să o pui pe maică-ta să te învețe. Mâine poimâine te măriți. Doar nu vrei să îți zică apoi soacra ce sa faci pentru bărbat”, i-a dat zis una dintre doamne. M-a lovit în inimă direct acest sfat dat tinerei, chiar dacă știu că nu a fost nicio răutate acolo, a fost doar ceea ce a știut să îi spună o altă femeie, cu 20 de ani mai în vârstă decât ea.

„Dacă aș avea o fată, eu nu aș învăța-o prima dată să gătească și să facă curățenie”, am zis și eu, din capul mesei, și am simțit toți ochii ațintiți către mine. „Aș învăța-o alte lucruri mai întâi”, am mai zis și apoi m-am oprit, pentru că absolut nimeni nu m-a întrebat ce anume aș învăța-o.

Mă gândesc des și mult la câte ne-a învățat mama pe mine și pe sora mea. Să gătim (de mine s-a prins de un 6-7 așa, fac dish-uri foarte simple și minuturi) să facem curățenie ca niște chinezi bătrâni (asta mă ajută), să ne comportăm frumos în societate și să recunoaștem autoritatea, acolo unde o întâlnim: școală, spital etc. Să fim reținute în a vorbi prea mult și prea despre toate, să salutăm, să mulțumim, să cerem voie. Întotdeauna. Cu ce am rămas eu, printre cele bune de conduită? Cu o excesivă politețe, îi cer voie inclusiv surorii mele când vreau ceva din frigiderul ei sau un deget de cremă de față când dorm la ea.

Cu ce n-am plecat de acasă, ca femeie? Cu toate care cred că m-ar fi ajutat în perioade din viața mea în care, neștiindu-le, a trebuit să depun efort ca adult să le deprind. Pentru că așa erau vremurile, și foarte puține femei procedau altfel cu copilele lor, mama nu mi-a vorbit niciodată despre feminitate, despre sexualitate, despre corpul meu, despre cum să mă comport cu un bărbat, și nu ca gospodină, ci ca femeie. O parte dintre acestea astea le-am învățat singură. Din cărți, din discuțiile cu alte fete și băieți prieteni, din relațiile romantice pe care le-am avut.

Dar încă mă mai lupt și îmi este greu. Mă lupt cu mine și cu corpul meu, pe care nimeni nu m-a învățat să îl văd și să îl iubesc de mică, iar ani mai târziu am început să mă devalorizez – corpul meu nu e suficient de frumos, nu mai e suficient de flexibil, de puternic, de fit, nu e suficient de sexy. Doar imediat după ce a murit mama, nu știu dacă a fost ceva ce mi-am propus sau a venit inconștient din cauza traumei prin care trecusem, am început să fiu mai atentă la corpul meu. Dar tot nu l-am văzut și nu am început să-l iubesc până nu a dat semne de suferință.

Să ajungi să te iubești, să te placi, când acasă nu ți s-a arătat niciodată asta, este un proces dificil. N-am găsit încă rețeta să pocnesc din degete și să zic: „Gata, de acum mă iubesc exact așa cum sunt”. Și, când cred că am mai rezolvat câte ceva legat de iubirea de sine, apare, invariabil, un trigger nou. Care îmi zice: ”Nu, pisi, tu tot nu te vezi, tot nu te iubești, tot nu știi”. Și atunci mă îndoiesc oribil de feminitatea mea, de sexualitatea mea, dacă știu și pot să pun limite sănătoase.

Dacă aș avea o fată.

Aș învățat-o mai întâi despre corpul său și despre cât de frumoasă este ea, în imperfecțiunea și unicitatea ei. I-aș spune în fiecare zi să se uite în oglindă la corpul ei și să se împrietenească cu el de mică, să-l vadă și să-l iubească așa cum este, cu toate defectele și calitățile lui. Aș face cu ea mici exerciții somatice de conectare cu corpul său. I-aș repeta la nesfârșit: ești perfectă exact așa cum ești, iubito!

I-aș arăta cât este de important să fie atentă la corpul său, să se hidrateze, să facă mișcare, să îi dea răgaz să se odihnească atunci când îi arată clar că e obosit. Aș învăța-o că orice emoție și disconfort se simt imediat în corp, corpul îi „spune” ce e rău și când ea poate nu vede. Corpul este cea mai mare resursă a ei, i-aș spune încontinuu și i-aș explica, până ar înțelege, cum să lucreze cu el, pentru binele ei.

I-aș spune că corpul ei este singurul acasă unde va locui toată viața sa. Iar acasă este mai frumos când este curățenie, aș învăța-o tot ce înseamnă igiena corpului și atenția la el, care nu implică doar un duș seara.

Când ar fi momentul, i-aș vorbi despre sexualitate și despre cât este de normal să și-o exprime. Chiar dinainte de a-i vorbi despre sex, despre cum se întâmplă un act sexual și la ce să se aștepte prima dată, pentru a nu ieși din prima ei experiență traumatizată, dacă durerea este mare. Despre cum se simt hormonii în corp, în fazele ciclului menstrual și în momentele când un băiat (sau o fată) trezește în ea dorința. Aș învăța-o ce și cum să facă pentru a se simți mai bine, când se simte rău fizic, sau când este un pic agitată în anumite perioade ale ciclului mentrual.

Aș învăța-o despre limite și i-aș repeta obsesiv că nu trebuie să facă nimic din ceea ce nu își dorește într-o relație. Că dorința și poftele sale sexuale contează, așa cum sunt importante și nevoile emoționale. I-aș spune că, dacă face sex fără plăcere și dorință, doar pentru a fi plăcută, acceptată de partener sau pentru a fi într-o relație, „în rândul lumii”, mai devreme sau mai târziu corpul ei se va revolta împotriva acestei practici auto-abuzive.

Dacă aș avea o fată.

Aș învăța-o că nu este treaba ei să facă pe nimeni fericit în viața asta, decât pe ea însăși.

Că este valoroasă și trebuie mereu să își știe valoarea ca femeie, ca om, ca profesionist când e mai mare.

Să fie blândă cu sine și cu cei din jur. Blândețea face zidurile să cadă, blândețea deschide căi și creează punți între oameni, așa cum face și iubirea.

Să știe să primească, deci să existe mai mult în energia feminină decât în cea masculină (a face, a rezolva).

Să fie mândră de ea și să își celebreze mereu chiar și micile victorii.

Sigur că i-aș arăta și cum să gătească. Până la urmă, gătitul este un act de iubire pentru corpul propriu și pentru oameni, un act de creație și de conectare cu energia feminină din noi. Cum să facă și curățenie, pentru că mi se pare importantă curățenia nu doar în spațiul interior, ci și exterior. Toate acestea mi-ar plăcea să le învețe pentru ea, nu pentru a deveni o gospodină desăvârșită, riscând să se revolte la un moment dat pe condiția asta. Cred că treburile casnice și gătitul pot fi făcute și cu puțină plăcere, mai ales dacă sunt pentru confortul personal și al partenerului pe care îl iubești, nu pentru că „trebuie”.

Nu cred, însă, în misiunea femeii de a-l „hrăni și spăla” pe bărbat. Asta face o mamă. Dar știu că mulți bărbați caută și în zilele astea ceea ce au văzut acasă la mamele lor gospodine sau ceea ce au fost învățați să caute la o parteneră. Mai ales dacă intră în relații de lungă durată fără se fi scuturat de ce au preluat de la părinți, fără să-și fi găsit identitatea. Aș învăța-o pe fiică-mea să se uite și la treaba asta când își alege un om cu care vrea să trăiască în armonie, să îi observe relația cu părinții.

Aceste gânduri și păreri personale nu vin cu o concluzie. Dar, mi-am amintit acum ceva ce m-a întrebat odată un bărbat: „Ileana, cine crezi tu că îi face pe bărbați misogini să fie așa? Cum ajung ei așa?”.

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

1 COMENTARIU

  1. Ma bucur cand vad ca incet, incet, ni se da toate voua, tinerelor, acum. Doresc sa va vad fermecate, foarte tare, in ceea ce reusiti sa oferiti, sa va bucurati din plin de acest dar pretios, – acela de a fi o femeie.

    Felicitari pentru aceasta pozitie frumoasa pe care o ai! Este genul de atitudine care va ajuta next-gen-ul de femei sa se bucure de o slujba, familie si feminism mai integru. Oricare ar fi celelalte lucruri pe care as vrea sa le inveti fiicei tale, sa cunoasca adevarata frumusete si valoarea unei femei ar fi la topul listei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*