Amatoare fiind de exprimări artistice ale actorilor Marius Manole și Istvan Teglas, am mers să văd la premieră Crima din strada Lourcine, un spectacol semnat Felix Alexa după o piesă de Eugene Labiche.

Piesa este la prima vedere o comedie ușoară și îi aduce în prim plan pe doi foști colegi de liceu reuniți întâmplător și aparent legați acum în destin de ceea ce pare a fi comiterea unei crime. Situația, o nefericită încurcătură și un lanț de coincidențe bizare, reprezintă un pretext pentru regizor să exploreze natura umană și modul în care mintea o poate lua razna în situații dificile, într-un spectacol amestec de modern și tradițional.

După o petrecere îndoielnică la care se întâlniseră, Lenglume (Marius Manole) și Mistingue (Istvan Teglas) se regăsesc dimineața următoare mahmuri, în același pat călduros. Între timp, valetul foarte suspicios, le dusese la curățat hainele și pantofii murdari de noroi, iar Norine (Raluca Aprodu), soția lui Lenglume, se agita să își trezească soțul pentru botezul la care urmau să participe. De când dau cu ochii unul de celălalt, surprinși de situație și însetați aburii alcoolului, cei doi camarazi intră într-un carusel de întâmplări care mai de care mai absurde, fiind convinși că omorâseră împreună o femeie pe strada Lourcine.

Scriitura piesei relevă un comic consistent de limbaj și de situație, potențat admirabil de cuplul Manole-Teglas care debordează de energie și naturalețe în scenă, dezlănțuindu-și fără efort, așa cum ne-au obișnuit, expresivitatea și entuziasmul care cuceresc publicul de fiecare dată. Alături de ei, Raluca Aprodu încearcă o concentrare a prestației sale pe efectele comice ale mimicii, iar intervențiile actorilor Mihai Calotă (Potard) și Victor Țăpeanu (Justin) din roluri secundare susțin remarcabil acțiunea vodevilului lui Eugène Labiche.

Felix Alexa optează pentru o scenografie elaborată semnată Andrada Chiriac cu  o grămadă de artificii gândite să susțină absurdul situației și disperarea celor doi ”criminali” care chiar se cred vinovați, cum ar fi: acvariul cu pești, mâinile protejate de mănuși negre care tot apar și dispar din podea, patul mare ascuns în spatele unor draperii groase și ferestrele care se deschid atunci când te aștepți mai puțin.

Pentru a da o notă modernă montării, pe lângă decorul ingenios, regizorul alege ritmuri de rock pentru ilustrația muzicală, peste care actorii cântă efervescent și dansează tacticos. Partea cu dansatul recunosc că pe mine m-a prins mai ales că protagoniștii, Marius Manole și Istvan Teglas, sunt recunoscuți pentru veleitățile lor artistice și în această zonă.

Toată această aglomerare de elemente abordate de regizor pare, însă, a nu se omogeniza perfect într-un aluat consistent și ferm, iar din situațiile comice lipsesc pe alocuri sarea și piperul care să arunce spectatorul în extaz, mai ales având în vedere că ni se propune o comedie. Crima din strada Lourcine, un demers regizoral interesant care abordează capcanele minții și absurdul în care te poate arunca aceasta dacă o lași, se joacă la Teatrul Național și are cu siguranță ca punct forte interpretarea actorilor din partiturile cheie.

“Crima din strada Lourcine”
Cu: Marius Manole, Istvan Teglas, Raluca Aprodu, Mihai Calotă, Victor Țăpeanu
Regia: Felix Alexa

Bucură-te de lectură!
Ileana
DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*