Potoliţi-vă odată, shinny happy fake people, cu chestia asta că viaţa este frumoasă, no matter what. Căci nu prea este aşa, vă spun. De obicei, oamenii ăstia cărora nu li se întunecă niciodată, fie au ascensionat şi spiritul lor este în altă dimensiune, deci nu îi mai afectează nimic pământesc, fie fumează mult şi plutesc deasupra a tot şi toate, fie “vând” bullshit.
Nu, viaţa nu este tot timpul frumoasă oricât de orientat mental ai fi să vezi doar aspectele ei pozitive. Viaţa devine uneori foarte ciudată şi greu de dus, cu siguranţă nu este pentru majoritatea uşoară ca o plimbare în parc într-o zi însorită. Orice ne-ar spune poveştile de pe Instagram şi Facebook. Acolo vedem cupluri zâmbitoare, dar în spatele zâmbetelor se ascund adevărate drame. Vedem oameni în vacanţe şi la petreceri în postări publice, iar când vorbim cu ei în privat sunt trişti şi depresivi. Vedem mame care îşi expun mândre copiii şi vorbesc despre minunea şi uşurinţa de a fi mamă, iar acasă cedează nervos de stres.
Nu viaţa nu este tot timpul frumoasă şi uşoară, oricât am încerca să ne minţim şi să îi minţim pe alţii. De ce facem unii dintre noi asta? Habar nu am.
Da, viaţa este de preţ, fiindcă este un dar. Da, pofta de viaţă şi prezenţa în orice moment al vieţii nu ţin de greul sau uşorul din viaţă. Avem cel puţin o mie de motive să trăim, nu neg. Eu însămi sunt o faţă zâmbitoare în majoritatea timpului. Însă când mă lovesc perioade grele, mă prăbuşesc. Şi se vede. Nu am ascuns niciodată durerea şi tristeţea. De ce aş face asta?
Sunt puternică nu pentru că “trebuie” sau fiindcă îmi propun, ci pentru că aşa m-au format greutăţile vieţii. Sunt puternică nu pentru că nu cad, ci pentru cât de repede mă ridic de la orizontală şi îmi şterg sângele din genunchi. Sunt puternică nu pentru că îmi pun un zâmbet mare pe faţă când sufletul îmi sângerează şi vând o imagine de femeie împlinită şi fericită, ci, pentru că, în mijlocul furtunii, reuşesc să stau cât mai dreaptă. Şi să nu mă mint. Şi nici nu spun motivaţional celor din jur când ei vor să îşi steargă mucii pe cămaşa mea de atâta plâns: viaţa e frumoasă. Fiindcă nu este tot timpul.
p.s. Poza este dintr-o zi extrem de grea pentru mine. Am încercat să zâmbesc să văd cum iese. V-aţi fi dat seama că mint dacă o puneam pe Facebook şi scriam: zâmbeşte, viaţa este frumoasă?
“Life is like a walk in the park… Jurassic Park.” Vazuta undeva pe Insta si mi se pare foarte #relatable.
Mie nu-mi vine sa postez pe reletele de socializare cand am perioade rele pentru ca nu vreau nici sa mint, dar nici sa imi impartasesc supararea cu tot internetul. Prefer sa vorbesc in particular cu oamenii apropiati. E foarte placut sa vad ca daca eu fac un prim pas si imi arat vulnerabilitatea si ei la randul lor se simt confortabil sa o faca.
Esti autentica 🙂