“Nu vreau să mă mai enervez căci îmi mor neuronii și nu se mai refac.” Ați mai auzit și voi treaba asta? Eu și foloseam vorba asta când simțeam că îmi pierd calmul în anumite situații.
Se pare că nu este chiar așa. Spre rușinea mea, eu am descoperit destul de târziu faptul că neurogeneza (nașterea neuronilor) despre care se credea că se întâmplă doar în perioada pre-natală, fiind responsabilă cu popularea creierului cu neuroni, este încă prezentă și la adulți.
Există niște domni și doamne cercetători care, observând comportamentul unor mamifere, au demonstrat faptul că, și în perioada adultă, creierul produce în hippocampus câteva sute de neuroni pe zi, ceea ce înseamnă faptul că, și la vârste mai înaintate, ne putem schimba creierul.
Joseph Altman, un om de știință american care a făcut numeroase cercetări în domeniul neurobiologiei, a observat, încă din 1962, creșterea neuronilor în creierul de șoarece adult. În 1979, un alt cercetător, Michael Kaplan, i-a confirmat descoperirile. Informațiile din această zonă și pe acest subiect au continuat să apară periodic.
Aș vrea să nu intru în prea multe detalii științifice despre neurogeneză și despre cum se petrece aceasta, în ce zone ale creierului – fiindcă se pare că ei nu se nasc în toate – și, mai ales, despre cum migrează neuronii în toate părțile creierului. Aici se pare că nu prea se înțeleg cercetătorii.
Eu vreau să rămân cu ideea asta: gândiți-vă că, în urmă cu mulți ani se credea că, după pubertate, singurele schimbări pe care le putea avea creierul erau negative: îmbătrânire, deteriorare, reducerea secreției de serotonină, ocitocină, dopamină, în urmă cu 40-50 de ani oamenii de știință nu vorbeau nici despre neurogeneză, nici despre neuroplasticitate. Și dacă, într-adevăr, neuronii se nasc și în perioada adultă, dacă într-adevăr avem posibilitatea să ne schimbăm și să ne remodelăm creierul, adică să ne ajutăm pe noi înșine? De ce nu am încerca măcar să facem și noi ceva în sensul ăsta?
Am dat în urmă cu ceva vreme peste concluziile lui Sandrine Thuret (Neuroscientist & Head of the Neurogenesis and Mental Health Laboratory, King’s College London) care susține și ea că neurogeneza există și care ne spune pe scurt ce putem face noi ca să ajutăm creierul să producă noi neuroni.
Le las mai jos și vreau să cred că, alegând să includ în viața mea măcar unele dintre ele, îmi ajut creierul.
* Învățarea permanentă a ceva nou. Uite și de asta îmi doresc să învăț să cânt la pian. 🙂
* Reducerea stresului, care ar trebui să ne preocupe în fiecare zi, mai ales dacă trăim într-un mediu urban aglomerat, dacă avem un job provocator sau probleme acasă. Pentru asta este bine să ne dezvoltăm obiceiuri care să ne ajute să ne oprim din când în când și să reducem, astfel, și stresul.
* Somn și sex. Bine, mă gândesc că al doilea nu în exces fiindcă, după aia, dăm în altele. 🙂
* Postul intermitent (pauze între mese) și reducerea caloriilor cu 20-30 de procente, în condițiile în care alimentația noastră nu conține 3000/zi, fiindcă atunci procentele cresc.
* Un pic de vin roșu din când în când și mulți struguri roșii, deoarece resveratrolul cică ar ajuta neuronii noi să supraviețuiască.
* O alimentație echilibrată care să includă: produse ce conțin din plin Omega 3, ciocolata neagră, fructele de pădure, grăsimile saturate. Alcoolul scade neurogeneza, ca să știți, așa zice Thuret.
Mai jos și cuvântarea lui Sandrine Thuret, poate vă inspiră.