Dacă părinţii mei ar fi avut inspiraţia să mă orienteze către studiul unui instrument de mic copil… Dacă în Liceul Pedagogic unde am avut ca materie de studiu timp de 5 ani pianul aş fi întâlnit profesorul potrivit, care să nu omoare din faşă interesul meu pentru acest instrument, chiar şi la anii adolescenţei, lovindu-mă peste mâini cu indicatorul când greşeam… În realitate nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă aceşti “dacă” nu ar fi existat, însă poate aş fi avut şansa să simt la un moment dat că trăiesc prin toți porii ceea ce fac, că viața personală și cea profesională nu mai sunt separate de nicio linie, că a mă dărui în ceea ce fac este singurul mod de a trăi frumos pe care îl știu.
Iubesc muzica într-un mod pe care cu greu îl pot descrie în cuvinte. Muzica mi-a fost prieten fidel în depresie, în serile când învăţam, în nopţile în care plângeam din diverse cauze, dar şi în momente de fericire şi bucurie. Muzica îmi este prieten şi azi în orice circumstanţe. Muzica clasică, însă, este cea care mă însoţeşte întotdeauna în situaţiile mai sensibile în care reflectez, studiez, citesc sau, pur şi simplu am nevoie de inspiraţie. Ascult aproape toate stilurile de muzică fără să studiez noţiuni tehnice despre vreunul şi fără să mă pretind vreun fin cunoscător. Cercetez însă, foarte mult artiştii care îmi plac, fie online, fie în concertele sau recitalurile la care merg, şi unde, de fiecare dată, mă trec fiorii.
Zilele acestea, dacă iubiţi muzica şi sunteţi interesaţi să vedeţi artiştii cum se dăruiesc complet pe scenă, muzicieni consacraţi sau la început de drum dornici să îşi trăiască visul, ne întâlnim la Ateneu, unul dintre locurile de poveste al Bucureştiului care în acest septembrie freamătă de energie. Trăiește-ți visul!, ne îndeamnă organizatorii Concursului Enescu 2016, acesta fiind motto-ul sub care se desfășoară ediția din acest an care a adunat 196 de artiști dornici să își trăiască visul, acela de a fi pe una dintre cele mai importante scene ale lumii și de a cânta muzica unuia dintre cei mai mari compozitori, George Enescu.
Mereu am crezut că artiştii sunt unii dintre cei mai fericiţi oameni, pentru că fac ceea ce le place cu adevărat şi o fac cu sufletul, trăind cu toată ființa lor însufleţirea creaţiei pe care o expun publicului şi pentru că bucură alţi oameni. Ce privilegiu, câtă bucurie! Este ceva magic când în liniștea sălii impunătoare de la Ateneu instrumentele încep să se audă, când sunetele se îmbină într-o poveste plină de armonie, când ei, muzicienii, încep să se să se lase purtați de partitură intrând ușor ușor într-un soi de transă.
Concursul Enescu continuă până pe 25 septembrie, iar informații despre artiști, secțiunile concursului și programul complet sunt aici. Iar dacă intrați pe aplicația concursului și răspundeți la întrebări, puteți avea surpriza ca la finalul acestuia, visul vostru să apară într-un loc special, încă nedezvăluit de organizatori. Mă aștept la ceva foarte creativ!
