Am zis că vreau o vacanță cu familia, liniștită, în care să nu fac nimic. Am zis că vreau două săptămâni de mare, soare și liniște. Oricum, o fi vârsta, or fi nevoile mele mentale, sufletești și trupești, de la o vreme încoace nu mai caut zgomotul și nu mai pierd nopțile. Așa că, după o serie de întâmplări și planuri răsturnate, după un drum de multe ore cu mașina (770 de kilometri sunt de la București) am ajuns în acest sătuc grecesc, despre care nu știam nimic: Toroni, din Sithonia. De fapt, știam doar că peste stradă de locul unde urma să fim cazați, era o plajă mică, cu bar și terasă. Adică fix ce aveam nevoie. Păi cine se ducea dimineața direct în chiloți din pat acolo pe plajă să bea cafeaua și să asculte muzica valurilor? Cine? Eu, cine? Și era minunat. Eram eu și un grec bătrân matinal. Eu, tolănită pe un șezlong, pe plaja goală, că în Grecia rumoarea începe mai târzior, domnul tăcut, așezat la o masă pe terasă. Fiecare cu cafeaua lui, fiecare cu gândurile lui, fiecare cu pacea lui. După cafea și liniștea aia pe care mi-o dădea zgomotul valurilor, deși nu sunt vreo înotătoare, uite cum înotam eu singură în Marea Egee la răsărit de soare.

Prima surpriza pe care am avut-o, după drumul lung înspre vacanța noastră, a fost apusul. Se vede minunat de pe plaja din Toroni în timp ce bei sau mănânci ceva. Sau în timp ce stai, pur și simplu, cu ochii în mare și cu mintea golită de gânduri. A doua a fost liniștea. Este multă liniște în locul ăsta și pace așa.
Toroni este o stațiune grecească din Sithonia, cu pensiuni și hoteluri o grămadă, cu terase la malul mării și o zonă întinsă de promenadă. Însă locul ăsta este, de fapt, un satuc foarte vechi, frumos, care are una dintre cele mai lungi plaje din peninsula Halkidiki. Și superbă, curată, recunoscută Blue Flag. Când m-am rătăcit pe străduțele mai ascunse ale sale, am găsit case vechi, o biserică micuță unde am mers la slujbă și am primit prăjituri de la doamnele locului, iar la final am cunoscut un preot român cu care am stat de vorbă puțin.

Toroni este primul loc în care am făcut snorkelling și am văzut pești colorați și vegetația mării. Toroni este primul loc în care am luat singură cina la malul mării, cu cerul dându-se în spectacol în culori de apus și m-am simțit minunat. Ziua aia, petrecută toată singură pe plajă, prin sătuc, iar seara la cină (la Taverna Leon), îmi va rămâne mereu în minte ca una dintre zilele în care eu am fost în mare pace cu mine. Asta după ce mă scuturasem de FOMO în dimineața aia și hotărâsem să nu merg până la Vourvourou pentru o plimbare cu barca de-a lungul coastei. Ceea ce nu vă recomand neapărat, pentru că am înțeles că este o experiență frumoasă.

Evident că nu am stat două săptămâni doar în Toroni, și nu pentru că nu aș fi putut să citesc, să scriu, să înot, să mănânc, să dorm și să mă plimb. Aș fi putut lejer. Însă am decis că sunt de văzut multe alte locuri și m-am mai desprins în unele zile de acest sătuc. Ca să văd alte plaje de pe brațul Sithonia, ca să încerc alte taverne, ca să descopăr alte asezări. În ceea ce privește plajele, niciuna nu seamănă cu alta în Sithonia, fiecare are ceva aparte al ei. Povestesc mai jos despre o parte dintre locurile unde am fost, pentru că sincer vă zic nu mi le mai amintesc pe toate, a fost o vacanță leneșo-activă până la urmă. 🙂

Portokali Beach. Un fel de Mamaia în Grecia, fără umbră naturală, cu șezlonguri și umbrele, însă undeva deasupra plajei este o pădurice de pini unde erau șezlonguri. Tot la umbră se găsește și o terasă unde se pot cumpăra salate, sucuri naturale și, evident, gyros.

Kalamitsi Beach. Este în stațiunea cu același nume, mai mică decât Toroni. E frumos aici, în stațiunea asta. A fost prima opțiune de cazare când ne-am decis să mergem pe Sithonia, însă, dacă m-aș reîntoarce, tot în Toroni aș face-o. Plaja este situată într-un golf frumos, stațiunea este bine organizată, cu taverne și baruri pe plajă și o mulțime de oportunități sportive, cum ar fi închirierea de bărci cu vâsle sau canoe și scuba diving. Am să mi-amintesc experiența asta, aici m-a mușcat și o albină. 🙂

Portul Kaufo. Tare, tare frumos și aici, noi am mers la cină. Evident, la apus. Ne-am și plimbat. Este o mică așezare pescarească cunoscută drept cel mai mare port natural din Grecia, unde există locuri de cazare și o zonă pentru rulote, iar plajele sunt mici, cu nisip fin. Tavernele sunt aliniate cu vedere la ambarcațiuni și mare.

Tristinika Beach. Este o plajă cu sezlonguri și umbrele, puțină umbră naturală, însă aici este un loc cool numit Ethnic Bar Beach unde mănânci, bei cocktailuri, dansezi și admiri panorama superbă. Apusul este spectaculos, de fapt este și un loc unde domnișoarele se suie pe o bară să facă poze pentru Instagram. N-am încercat.

5 steps to the sand. Este o tavernă tradițională grecească din Sykia Halkidiki situată direct pe plaja Pigadaki. Este un punct de atracție al brațului Sithonia, a fost făcută în 1984 și a rămas celebră, turiștii se cam inghesuie aici. Mâncarea este ca peste tot, foarte bună, cu priveliște frumoasă.

Aretes Beach. Aici a fost zenul cel mai zen. Plaja este neamenajată, are un hotel mic, câteva căsuțe de cazare și o tavernă. Dimineața vine o mașină cu cornuri și gogoși. Într-unul dintre capetele plajei este un beach bar rustic, unde am băut Mythos, berea lor delicioasă și am stat la umbră. Dar, până acolo, am meditat pe plajă, făcut snorkelling, și am dormit la umbra unor pini. Superb!

Ce mai aveam în plan să încerc, dar le-am lăsat pentru o dată viitoare sunt: Tigania Beach (am mers la una de lângă ea, al cărei nume nu mi-l mai amintesc) Rodia Beach, Lagomandra Beach, o plimbare prin orășelul Sarti, o plimbare prin Vourvuru și excursia cu barca – se închiriază și poți opri pe ce plajă vrei să petreci câteva ore, apoi să mergi la următoarea. Dacă e furtună pe mare, e cu adrenalină maximă. 🙂

Brațul Sithonia din Halkidiki este o zonă rustică, însă în ultimii ani s-a modernizat mult, au apărut beach baruri, hoteluri iar acum este un mix tocmai bun pentru o vacanță cu soare, liniște și activități diverse, aproape de România. Știu, insulele grecești sunt mult mai cool, și eu aveam o reținere să merg pe continent. Not anymore după vara trecută, când am descoperit toate locurile astea poetice. Vă las poze în galeria de mai jos, ca să vă faceți o idee despre vibe-ul din Sithonia. 

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

4 COMENTARII

  1. Bună ziua!
    Vă rog să mă ajutați cu câteva informații. Mă interesează dacă preotul român menționat în articol oficiază cununii religioase. Se dorește un eveniment extrem de restrâns, doar mirii și nașii, însă dorința este ca slujba să fie oficiată în limba română.
    Mulțumesc anticipat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*