Când aveam vreo 17 ani și mama era prea pudică pentru a ne vorbi despre sex, una dintre prietenele ei destupată la minte mi-a dat într-o seară un sfat pe care nu l-am uitat nici azi (mai ales când văd în jurul meu mulți oameni care înșală): ”Ileana, să nu te căsătorești niciodată cu un bărbat până nu vezi dacă sunteți cu adevărat compatibili sexual, dacă vrei să meargă bine relația!”. Discuția a fost mai lungă, însă nu am înțeles eu atunci foarte bine ce înseamnă această compatibilitate și de ce este atât de importantă într-o relație de durată, cu sau fără validarea socială și religioasă – actele și inelul.
Sexul era doar sex în mintea mea de virgină (așa a fost mult timp și după ce mi-am început viața sexuală) iar ceva ce se întâmpla 5 până la 30 minute o dată la câteva zile nu avea cum să aibă atâta impact asupra unei relații funcționale de cuplu.
Except it does. Și nu înțelegi asta până când, în cel mai bun caz, nu ajungi să te complaci într-o relație în care sexul este binișor, iar tu cauți în altă parte ceea ce nu găsești acasă și te minți că asta este normalitatea, doar așa fac toți în jur (și, cel mai grav, așa le arăți și copiilor tăi să facă). Ci ești un pic mai norocos de-atât și înveți, până intri într-o relație pe care ți-o dorești de durată, că: ”dacă unei femei îi place sexul, este o nimfomană, o curvă. dacă unui bărbat îi place sexul este un obsedat.”, ”sex nu faci în fiecare zi, nu este principalul. cu omul, în schimb, trăiești zilnic.” ,”cu soția nu faci sex de toate felurile, căci este mama copiilor tăi, te duci la curve dacă vrei diversitate.” etc sunt doar aberații pe care și tu le-ai crezut cândva. Și care sunt atât de false când îți dorești o relație de cuplu sănătoasă.
Zilele trecute am întrebat un bărbat singur ce caută el la o femeie. Mi-a răspuns foarte direct și sec: ”să fie deschisă în pat, să mă îndrăgostesc, inevitabil de ea astfel încât să am totul acasă ca să nu mai umblu apoi de nebun cu verigheta pe deget.”.
În prima fază am strâmbat din nas, gata să îi sar la jugulară. Și iubirea? Și înțelegerea? Și comunicarea? Și sufletul? Și valorile comune? Dar m-am oprit exact la timp, fiindcă omul nu le exclusese. În scurtul său discurs îmi vorbea doar despre faptul că își căuta o parteneră compatibilă sexual cu el de care să se îndrăgostească.
Iubirea este fundamentul unei relații, iar sexul este unul dintre ingredientele principale în dinamica și longevitatea acesteia.
Compatibilitatea sexuală este foarte importantă într-un cuplu și de asta zic eu mereu că persoanele în conexiune cu sexualitatea lor, neinhibate, dornice să exploreze alături de partener ar trebui să se împreuneze între ele (am scris ca în Biblie, păcatele mele). Iar cei tradiționaliști, care cred că sexul este doar ceva ce ”trebuie” făcut fiindcă este necesar și pentru că așa se fac copiii, între ei. Căci, după ceva vreme, iubirea s-ar putea să nu mai fie un criteriu pentru fidelitate, dar potrivirea sexuală da. Și, vorba aia, nici atunci nu ai nicio garanție.
Niciun bărbat și nicio femeie sănătoși emoțional și la minte, cu credințe de viață sănătoase, nu înșală dacă sunt compatibili sexual cu partenerul, dacă dinamica sexuală este pe gustul amândurora, dacă dorințele fiecăruia sunt satisfăcute de partener. Iar când se intalează rutina vor ști să găsească instrumente și practici noi ca să o alunge.
Doar un pic de atenție, zic. Dintr-o nevoie emoțională sau rătăcire a minții, să nu confundăm dorința fizică, chimia sexuală, cu iubirea. Așa ne vom alege tot cu o dezamăgire și vom căuta, mai devreme sau mai târziu, ce-i lipsește sufletului…iubirea.
