Am vrut să scriu de ceva vreme despre treaba asta cu PMS (iar sună mai bine în engleză decât în română – sindrom premenstrual). Cam de vreo câţiva ani de când mă “loveşte” mai tare lună de lună 🙂 însă mărturisesc că mi-a fost ruşine, m-am temut de reacţii ciudate. Acuma pot să scriu nestingherită, drept care o şi fac, poate mai sunt şi alte femei care nu se sfiesc să vorbească despre asta şi să împartă din ceea ce fac ele pentru a se ajuta în perioade provocatoare ca acestea.
În multe privinţe corpul nostru trece prin anumite modificări, odată cu vârsta, ştim cu toţii asta, oricât ne-ar fi de dificil să acceptăm, iar unele dintre ele ne afectează destul de tare după o anumită vârstă.
La mine cel mai tare şi mai deranjant după 34 – 35 (nu mai ştiu exact) s-a simţit sindromul premenstrual care mă face să mă simt, cum spun eu, “ca lovită de tir” cu câteva zile înainte de menstruaţie. Nu, nu sunt mai directă sau mai dură decât de obicei, nu, nu sunt mai nervoasă şi nu sparg, nu trântesc, nu reped oamenii din jur. Sunt mai moale, îmi scade nivelul de concentrare, sunt mai sensibilă emoţional şi mai obosită. Sunt aşaaaa, pe modul off. Fizic mă doare şi capul şi mă simt mai grea cu vreo 2-3 kilograme care, culmea!, se văd şi pe cântar.
Nu ştiu câte dintre noi femeile vorbim deschis despre acest sindrom premenstrual, însă nu este ceva de care să ne fie ruşine, ci o etapă lunară prin care trece corpul nostru fizic, o perioadă care devine mai dificilă după o vârstă care diferă de la femeie la femeie şi care, sub nicio formă, nu ar trebui să fie motiv de persiflare a noastră de către bărbaţii mai puţin evoluaţi. Eu cu prietenele mele vorbim, împărţim, şi m-aş bucura să ne mai strângem câteva.
“Nu am m-am simţit deloc aşa înainte de 33, acuma, când îmi vine mentruaţia, mă simt ciudat rău: mă balonez, mă dor sânii, nu am energie!”, mi-a zis una dintre ele.
“Sunt like an animal, pe bune. Îmi vine să muşc din oameni în perioada asta. Şi am 3 kile în plus pe cântar. PMS mă doboară de la o vârstă!”, vorbeam cu o altă femeie care are 40 de ani.
“Eu nu ştiu, dar deja când trebuie să îmi vină am tot felul de pofte, mănânc mai mult, aş dormi într-una!”, mi-a mărturisit o alta.
Alte simptome ale sindromului premenstrual care la unele femei sunt mai accentuate în perioada 20-30, iar la altele după 30 mai sunt:
– tensiune, depresie sau anxietate;
– schimbări de dispoziţie bruşte, iritabilitate, furie;
– modificari ale apetitului şi poftelor alimentare
– tulburăi de somn;
– probleme de concentrare;
– dureri musculare sau articulare;
– dureri de cap;
– oboseală accentuate;
– balonare;
– sensibilitatea sânilor;
– acnee;
– tulburări de tranzit: constipaţie sau diaree.
Voi prin ce treceţi, femei? Şi, mai ales, ce faceţi pentru a fi mai bine în perioada acesta, şi nu mă refer la ceea ce recomandă majoritatea medicilor: medicamente de tot felul, inclusiv antidepresive? Come on!! Ce faceţi mai puţin toxic ca să vă ajutaţi?
Eu beau ceaiuri, iar un nurofen când durerile devin insuportabile, fac masaj, meditez mai mult şi încerc să mă odihnesc chiar dacă nu dorm. În plus, una dintre surorile mele de suflet m-a sfătuit să evit complet proteinele şi lactatele. Voi ce faceţi ca să fie mai suportabil acest sindrom premenstrual?
