Am văzut păpădiile astea pe un câmpușor și mă gândeam cât este de sănătos să ceri, bine acuma nu vorbesc despre a face un obicei nociv din asta și a cădea în extrema de a nu mai căuta tu soluții și rezolvări la nimic. Vorbesc despre a cere când realmente nu știi și nu poți și, as Lord is my witness, sunt tare bucuroasă că am învățat să fac asta, știind, desigur, să primesc și un refuz, în urma căruia să nu cad în fund lezată. Bine, la un moment dat m-am supărat pe un creștin care a insistat să-i cer ajutorul, iar când am făcut-o mi-a dat cu flit fără un motiv real. Na, viața, oamenii, aia a fost!

Cere, pune-ți o dorință, sau două, sau o sută, pune-ți câte vrei tu, cere și ți se va da! Nu era așa? Cere ajutor, cere inspirație, ce ghidare, cere o cană cu apă dacă nu ți-o poți lua singur, cere de mâncare, dacă nu ai, cere ce ai nevoie! Așa vei primi. De unde să știe cei de lângă tine de ce anume ai tu nevoie și când ai? Și, în plus, mergând mai departe, unde mai pui că, dorințele lansate în Univers, către Big Boss, se mai și împlinesc, doar să le arunci acolo cu credință?

Să știi să ceri și să primești ajutor din partea cuiva mai puternic decât tine sau a cuiva care te poate ajuta când tu te împotmolești, este un semn de putere și curaj, nu de slăbiciune și lașitate.
Eu nu am știut să cer până nu m-am făcut mai mare, mare as in adult respectabil peste 30. Credeam să oamenii din jur sunt cumva datori să se ofere tot timpul, să vadă când am eu nevoie de ajutor și pac! să se ofere să mi-l acorde. Am în jur oameni care fac și asta și primesc cu bucurie, dar tot mi se pare o practică nesănătoasă cu care te autosabotezi. Am deprins-o și eu de undeva și am perseverat în ea până am decis să mă lepăd de ea. Și m-am lepădat.

Acum încerc să dau mai departe și să învăț un om drag, fragil, care simte atâta rușine să ceară ajutor, chiar și copiilor săi, să facă asta cu încredere. ”Cere, cere ajutor când ai nevoie. Acceptă ajutorul. Și pune-ți, dragă, dorințe și prezintă-le mai sus de tine, s-ar putea să ai niște surprize nebănuite!”, îi zic zi de zi.

Voi vă puneți dorințe despre care nu aveți idee cu mintea proprie cum s-ar putea împlini și, totuși, încredere că se pot împlini printr-o cale nebănuită de voi? Sau sunt eu prea visătoare? 🙂 Voi cereți pentru voi și pentru cei dragi? Și, mai mult, voi cereți ajutor celor de lângă voi atunci când aveți nevoie? Vă zic din experiență că presiunea este mult mai mare pe o persoană atunci când oamenii de lângă ea, mai ales cei dragi, așteaptă ajutorul, stau acolo și așteaptă, în loc, pur și simplu, să îl ceară direct. Căci ei știu mai bine când, și cum, și ce și de ce. Și unele lucruri, sunt atât de simple, dar noi le complicăm inutil.

Bucură-te de viață!
Ileana
DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*