Când o femeie este puternică, vorbeşte cu forţă şi autoritate, este directă, nu îşi asumă poziţia ghiocelului nici la birou, nici în faţa bărbatului când acesta are accese de testosteron, este persiflată că are coaie, că nu ştie să fie gingaşă, sau, de multe ori, este numită simplu: căţea (bitch, că sună mai frumos în engleză).
Dacă o femeie se află într-o poziţie de conducere la corporaţie şi acţionează ferm, mai ales în cazuri în care colegii ale căror performanţe le reflectă parțial pe ale ei o iau pe arătură ca oile, este numită căţea nefutută.
Dacă o femeie puternică îşi exprimă tranşant părerea, este tot o căţea în accepţiunea multora.
Aceleaşi calităţi, însă, în cazul unui bărbat, sunt atribute ale puterii personale şi profesionale, ale încrederii în sine, ale determinării în ceea ce face.
Şi eu am fost o femeie căţea atunci când eram preocupată de funcţii în corporaţii şi viaţa mi-a oferit ocazia să am în subordine bărbaţi. De câte ori nu reuşeam cu vorba bună, cu direcţii clare şi cu tot ce tine de leadership, trebuia să ridic vocea sau să aplic sancţiuni ca să meargă treaba. Fiindcă se mai întâmplă şi asta când lucrezi cu anumiţi oameni. Evident, în acele momente, eram o căţea.
Însă, de departe, cel mai tare doare, când un om pe care îl iubeşti vede verticalitatea şi forţa ta în exprimare ca pe orice altceva exceptând ceea ce este, de fapt, adică parte din tine, din personalitatea ta, din determinarea cu care faci lucrurile. Şi, uite aşa, ajungi să fii a bitch şi în viaţa personală.
Am ascultat discursul rostit de Tabatha Coffey de mai multe ori şi, chiar dacă nu ai trecut prin astfel de experienţe în care să fii numită sau să numeşti tu, din vreo frustrare, o femeie “căţea”, “curvă”, “nefutută”, “isterică” – toate pot traduce “bitch” – te invit să îl asculţi. Vei descoperi, la minutul 08:58, alte însuşiri ale unei femei-bitch pe care le enunţă această femeie puternică. So, are you a bitch? 🙂
