“Eu nu am avut pe nimeni bolnav de cancer de sân în familie şi am născut şi un copil. Conform statisticilor, şansele de a face cancer nu erau atât de mari ca ale altor femei cu antecendente în familie. Am mastectomie unilaterală.”
La fiecare început de an îmi fac o serie completă şi complexă de analize la sânge, Testul Papanicolau, ecografie mamară, și abdominală. De vreo 4 ani merg la aceeaşi doamnă doctor pentru cea la sân, pentru că mi se pare foarte atentă şi pentru că îmi examinează amănunţit fiecare sân în parte.
Anul acesta, fiind până acum unul destul de ciudat pentru mine şi ai mei pe partea de sănătate şi pentru că am tot auzit poveşti despre cum, de la controale de rutină, cunoştinţe şi prietene de-ale mele au ajuns la operaţie, m-am dus cu puţină teamă. M-a văzut de cum am intrat şi m-am aşezat oftând pe scaunul din faţa ei.
“Aţi simţit ceva? De ce sunteţi aşa speriată?”, m-a întrebat. “Nu, nu am simţit nimic, dar am tot auzit prin jurul meu despre cazuri de noduli la sân sau cancer apărute aşa dintr-odată, la controale de rutină, că m-a cuprins puţin frica, vă spun sincer”, i-am răspuns.
A urmat investigaţia propriu-zisă, în care mi-a explicat din nou diferenţa dintre nodulii mamari şi chisturi, m-a asigurat că ambii se observă foarte bine la ecograf, şi mi-a comunicat că aceste chisturi se formează din cauza unor dezechilibre hormonale, că nu avem ce să le facem decât să uităm că există iar vor dispărea, la un moment dat.
“Doamna doctor, ce părere aveţi despre mastectomia totală preventivă?”, m-am trezit întrebând-o. Mi s-a părut că zâmbeşte amar. “Desigur, în situaţia în care există cazuri de cancer pe linie maternă, iar testele genetice pentru cancerul de sân ies pozitive, mastectomia totală este o metodă de prevenţie.”, mi-a spus. “Să nu vă închipuiţi, însă, că este o operaţie uşoară, este practic o mutilare, este dureroasă şi complicată. Dar unele femei o aleg, chiar dacă poate nu ar fi dezvoltat cancer toată viaţa, fie şi cu probabilitatea pozitivă declarată de 70%. Este frica de moarte, până la urmă şi este disperarea de a trăi, de asta alegerea nu este una de condamnat”.
“Există mai puţine şanse ca o femeie care a născut un copil să dezvolte un cancer mamar decât una care nu a născut?”, am continuat, cred că mai mult de frică, fiindcă tăcea şi se uita prea mult pe monitorul ecografului. E groaznică tăcerea asta, deşi ştiu că medicii sunt atenţi la ce fac, atunci când acționează așa.
Mi-a răspuns la un moment dat: “Alăptarea, căci despre ea vorbim în acest caz, modifică structura sânului, acesta devenind mai bogat în grăsime. Această transformare se spune, de fapt, că reduce riscul de a dezvolta un cancer mamar. Asta ne învaţă teoria. Însă, în prezent, statisticile nu confirmă acest lucru, adică numărul pacientelor bolnave de cancer la sân care nu au născut nu este considerabil mai mare decât al celor care sunt mame şi au cancer.”.
’”Sunteţi bine”, mi-a spus, la final, “dar, da, dacă puteţi, aşa cum faceţi Testul Papanicolau o dată pe an, este bine să vă examinaţi şi sânii, măcar anual. După 40 de ani va trebui să efectuaţi, în paralel cu ecografia de sân, şi o mamografie. Pentru după această vârstă se modifică structura sânului și este bine să le faceţi pe ambele.”. A tăcut apoi un pic, dar eu eram deja relaxată, trecusem cu bine examenul.
“Nu aveţi istoric de cancer mamar în familie, nu?”, m-a întrebat în cele din urmă. “Nu, din câte ştiu, de cancer de sân nu.”, i-am răspuns.
“Eu nu am avut pe nimeni bolnav de cancer de sân în familie şi am născut şi un copil. Conform statisticilor, şansele de a face cancer nu erau atât de mari ca ale altor femei cu antecendente în familie. Am mastectomie unilaterală.” S-a uitat cu un zâmber amar la mine. Am amuţit. Deşi era în faţa mea în calitate de medic, am simţit că atunci era femeia pe care o mutilase această boală, iar când vorbea despre durerea operaţiei mai devreme, vorbea din experienţa ei.
Şi cred că a fost felul ei de a-mi spune, şi mai direct, că teoria şi statisticile nu prea mai sunt concludente în zilele noastre, ci este important să mergem la controale periodice, iar dacă se întâmplă să fie ceva grav, măcar să descoperim într-o fază incipientă această boală care face ravagii, indiferent de vârstă.
