Zilele astea sunt de foc. Avem în față cel mai important exament de maturitate și gândire critică, pe care sper să nu îl picăm pe 18 mai 2025. Am citit zilele astea câteva povești despre adevăratul George Simion, cel care ne cere votul pentru președinție, ca să izoleze România de Europa și să o ducă înspre Rusia. Au apărut niște povești în spațiul public, pe Facebook, unde se mai scrie încă content de formă lungă. Povești ale unor oameni care l-au cunoscut pe George Simion îndeaproape. Las câteva dintre ele mai jos, așa cum au fost scrise. Luați-vă niște timp să le citiți, ca să vedeți ce Rău Mare avem de evitat pe 18 mai.
De la Ștefan Sabin.
CUM L-AM CUNOSCUT PE GEORGE SIMION
Parafrazând titlul cărții sale, o să povestesc în următoarele rânduri cine e Simion pe care-l cunosc eu.
Un mic preambul pentru cei care poate nu știu: ani buni am lucrat cot la cot cu GS pentru a apropia cele două maluri de Prut. Mai exact între 2013 și 2017 am făcut parte din echipa de coordonare și am fost unul dintre vicepreședinții Acțiunii 2012, al cărei președinte era GS. Au fost ani în care am încercat să punem pe agenda publică Republica Moldova și ideea de reunificare, iar în Basarabia am încercat să schimbăm percepții, să combatem zeci de ani de propagandă rusească și să construim punți între oameni și instituții. Ne doream să pregătim un climat favorabil ideii de reunificare și o majoritate pro pe ambele maluri de Prut. In final mișcarea a virat către politică și a eșuat lamentabil, fiind compromisă. Eu la primul iz de politică am părăsit barca.
Încă de când l-am cunoscut, mi-am dat seama că are anumite trăsături de lider, e carismatic și are capacitatea de a mobiliza oameni în jurul său, dar tot atunci am realizat și că este un om total lipsit de scrupule și cred sincer că și-ar vinde și mama daca ar avea de câștigat ceva din asta. Este genul de om care poate spune și face orice pentru a-și atinge scopurile, calcă fără nicio remușcare pe cadavre și o poate face chiar cu zâmbetul pe buze.
Din exterior poate părea un om cu principii solide, însă de-a lungul anilor l-am văzut cum a jonglat cu abilitate și s-a băgat pe sub pielea oricui îi putea oferi ceea ce avea nevoie. A negociat cu cei mai toxici politicieni și oameni influenți și s-a justificat mereu spunând că a făcut-o pentru cauză.
Este un bun manipulator care știe cum sa-i cucerească pe cei din jur, speculându-le slăbiciunile și alimentându-le orgoliile. Aplică numeroase tehnici de manipulare și se adaptează după firea fiecăruia. Mereu mi s-a părut că este un psiholog bun. De exemplu avea obiceiul să ia pe câte unul deoparte și să i se destăinuie. Îl făcea să se simtă important și să creadă că doar el știe acel secret spus în taină. Doar că același lucru îl făcea apoi cu alții si alții, spunându-le de fapt același lucru. N-aveți idee câți ii picau in plasa doar cu schema asta. Și mai avea un întreg arsenal de metode, metode pe care le aplică și azi. Își adaptează discursul în funcție de publicul caruia i se adresează: pe tiktok e extremistul suveranist cu spume la gura care taie și spânzură, pe la televiziuni e extremistul cu față umană care de fapt e baiat bun, dar lumea e rea și il judecă greșit.
În toți anii în care am lucrat împreuna, nu l-am văzut pe GS făcându-și măcar o cruce în fața unei biserici, iar de intrat, a intrat doar când avea de luat de la preot vreo listă cu semnături sau avea de aranjat vreo masă sau cazare pentru vreun grup de basarabeni. Pe vremea aia, când pe la vreo manifestație se băga cineva în față cu vreo cruce sau icoană, nu știa cum să-l scoată mai repede de-acolo. Astăzi se afișează ostentativ printre icoane și vrea să pară un mare creștin. O fi avut vreo chemare divină între timp. Nu știu, dar mă îndoiesc. Ce știu în schimb este că relația omului cu divinitatea este una intimă și ar trebui să rămână așa. Cei care își afișează ostentativ credința sunt in general niște șarlatani și o fac doar pentru capital electoral.
George Simion era omul care, înainte de a stabili vreo strategie pentru viitor, îmi lasă telefonul lui, pentru a răspunde celor care-l cautau, și dispărea câteva zile, motivând că are nevoie să se retragă și să gândească. Apoi apărea cu planul făcut și doar îl livra celor din echipă. Contribuția noastră era doar pe ici pe colo la modul de implementare. Poate se retrăgea omul nostru în munți sau comunica telepatic cu vreo ființă superioară. Probabil că semnalul ala telepatic interfera cu semnalul telefonic si apăreau bruiaje. Noi, muritorii de rând, n-avem de unde ști, dar mă întreb, când a fost în Austria, în ziua votului din primul tur, o fi avut telefonul la el? S-o fi retras și atunci să gândească strategia pentru turul doi? Dacă da, nu-i pria aerul de România? Sau poate doar avea nevoie de un city break…
GS pe care l-am cunoscut eu era un bully, adesea misogin si violent atât verbal cât si fizic. Îi umilea frecvent pe cei din jur și atunci când nu reușea să se impună prin manipulare, o făcea prin violență verbală și uneori fizică. Am asistat la multe astfel de scene și în câteva rânduri chiar la bătăi. Din punctul asta de vedere GS de azi este același cu GS de-acum niște ani.
Încă de când l-am cunoscut, marșa pe ideea că în 2018 trebuia să se realizeze unirea și reușise să convingă destui să creadă în acel deziderat. În 2016 în Basarabia a fost ales președinte Dodon, iar avântul si optimismul lui și al celor care credeau in 2018 ca fiind anul reunirii scăzuse. De-atunci a devenit tot mai radical în idei, s-a lăsat cu un marș violent în București, blocări de vămi prin Republica Moldova, iar nebunia a continuat, iar in 2017 a atins apogeul. La o ședință a venit cu o idee care pe mulți ne-a șocat. Mă rog, unii dintre cei șocați atunci sunt acum bine-mersi parlamentari AUR, dar în fine… A venit cu un plan care presupunea să facem în așa fel încât să organizăm o întâlnire în parlament la care să-i atragem și pe parlamentari, apoi, cu toți adunați în sala de plen, să ne blocăm pe dinăuntru si să-i sechestrăm până votează unirea. Apoi, la fel de serios ne-a spus ca trebuie să creăm o emoție puternică în societate, și, inspirat de cazul lui Adrian Sobaru, tehnicianul de la TVR care in 2010 s-a aruncat de la balconul parlamentului, a decis că ne trebuie și noua o victimă care sa moară pentru unire. Că doar așa lumea se va mobiliza și va pune presiune pe parlament să voteze unirea. Ne-a spus ca e în regulă dacă nu vrem să ne încărcăm conștiința cu așa ceva și că putem părăsi ședința, dar că nu este altă șansă. Se stabilise și cine ar putea fi persoana în cauză. Aveam printre noi o persoană instabilă emoțional și cu tendințe suicidare. Daca tot voia sa se omoare, măcar să fie pentru un scop. Atât de cinic… Știu că pare SF, dar vă spun sincer că nu e.
Multi știam că, dincolo de unele calități evidente (carisma, putere de munca, leadership etc.), GS e un om alunecos, imprevizibil, lipsit de scrupule si emoții. Un om impulsiv si manipulator, care putea deveni periculos și putea devia oricând spre o direcție greșită. De fiecare dată când am avut de organizat câte o acțiune, am trecut prin propriul filtru ceea ce urma să fac. Am mers mai departe atâta timp cât am considerat că ceea ce făceam ajuta scopului nostru și nu-mi călcam pe principii. În cercul nostru, GS era poreclit “balamuc” și întotdeauna mi s-a părut potrivit apelativul, ținând cont de trăsăturile care-l definesc.
GS poate că a fost un bun lider pe stadion, poate că a fost un bun lider ca activist civic, dar un om cu un asemenea caracter e foarte nepotrivit și periculos ca președinte de Țară. Și asta o simt si o spun majoritatea celor care au fost in preajma lui și au apucat să-l cunoască personal. Nu v-ați întrebat de ce atât de puțini l-au votat în Republica Moldova? Cine să-l cunoască mai bine decât cei de-acolo? Puținii oameni care i-au rămas alături ori au privilegii de care se bucură și le e bine, ori sunt suficient de naivi încât să creadă ca GS chiar le urmărește interesele. Marea majoritate însă suntem oripilați de posibilitatea ca acest om să ajungă președinte.
În realitate nimeni nu știe cu adevărat care este planul lui GS. El va fi aflat abia daca ajunge președinte. Pana atunci, va face absolut orice pentru a câștiga si se va adapta ca un cameleon la orice idee sau poziție care i-ar asigura victoria. O să mintă și o să apeleze la orice metodă prin care să mai smulgă un vot, fără scrupule, fără principii.
Mă bucur ca sunt atâția colegi de baricadă din perioada aceea care simt la fel. Dacă ajungem la canal, voi fi onorat sa fim colegi și acolo ?. Nu, nu regret perioada aceea. Știu pentru ce am muncit si știu ca au rămas multe lucruri bune în urma noastră. Păcat că s-a compromis atât de jalnic proiectul unionist. Vor mai trece din nou ani buni până când societatea va fi pregătită să o ia de la capăt. Deocamdată se sufla și în iaurt.
E posibil sa fi contribuit la nașterea unui monstru? Este, dar, chiar dacă știam cu cine stăm la masă și intuiam într-o oarecare măsura pericolul, n-am crezut totuși că se va ajunge până în acest punct critic.
Pentru unii dintre voi, Simion pare votabil și vă identificați cu ideile lui. Dar omul vă spune fix ce vreți să auziti, vă livrează precum un tonomat exact placa pe care vă doriti să o ascultați. Realitatea de după alegeri, cu Simion presedinte, va fi total diferita și mult, mult mai rea decât vă imaginați. Simion de azi este doar o mască. În spatele ei este cel pe care l-am cunoscut eu și toti basarabenii care astăzi nu-l votează și nu vor să mai audă de el. Ascultați și alte opinii si treceti-le prin filtrul gândirii. Nu totul pe lumea asta este o conspiratie si o luptă a sistemului.
Votați rațional și în deplină cunoștință de cauză!
De la Sânziana Cristina Dobrovicescu
Pentru că simt că e foarte important ca noi, cei care l-am cunoscut mai demult pe George Simion, să începem să vorbim despre cine este el cu adevărat, astăzi o să vă vorbesc despre ceva de care mi-a fost — și încă îmi este — foarte rușine.
Cum poate câțiva încă vă amintiți, acum aprox. 17 ani am fost membră a mișcării Noii Golani, condusă de George Simion. Aveam 13 ani când am intrat prima dată în sediul de pe strada Batiștei. Am ajuns acolo dintr-un motiv extrem de pueril: mă îndrăgostisem la un concurs de vioară de un băiat din Republica Moldova, și îmi doream cu toată ființa unirea cu Basarabia. Găsisem stickere cu „Basarabia e România” prin oraș, așa că m-am prezentat singură la sediu și le-am spus că vreau să mă implic.
Cine știe detalii despre viața mea, știe și că nu am avut o copilărie ușoară. În familia mea era multă violență și certuri, iar eu aș fi făcut orice ca să nu stau prea mult acasă. George a aflat foarte repede acest lucru și a știut să profite foarte bine de vulnerabilitatea mea. Mi-a spus destul de repede să-i spun „Tata George”, argumentând că el e mai bun decât tatăl meu biologic, care îmi făcea viața un coșmar. În lipsa unei figuri paterne reale, am început să-l cred și să revărs munți de recunoștință asupra lui. Mi se părea că îmi oferă atât de multe doar pentru că îmi permitea să îi spun ”tată”. Și ca să fie pachetul complet, el îmi spunea la rândul lui „fata mea”, motiv pentru care am devenit extrem de loială față de el. Trimiteam scrisori, lipeam afișe, vindeam tricouri, șepci și ce mai avea el în magazinul online, stăteam să dorm nopțile la sediu ca să termin tot ce aveam de făcut. La 14 ani i-am cerut mamei să îi dea lui George procură ca să pot merge cu el la un protest în Chișinău, într-o perioadă extrem de instabilă din Republica Moldova, chiar înainte de 7 aprilie 2009. Nu a fost chip să se înțeleagă cu mine, și de frică să nu fac o prostie, a venit cu mine. Nu știți cât de bine a făcut, că George a fost arestat. Și azi mă întreb: dacă mergeam eu singură cu el, cu mine ce se întâmpla?
Povestesc asta pentru că știu că nu eram singurul copil vulnerabil în jurul lui, însă eu am avut noroc să am o mamă responsabilă care să înțeleagă pericolul la timp. Mai erau și pe la București copii, erau mulți și prin țară. George începuse de pe atunci să organizeze tabere de vară la mare pentru copiii basarabeni. Eu nu am fost în niciuna, datorită mamei și a echipei pe care o avea George atunci la Bucuresti, echipa care m-a ținut departe de astfel de povești și care mi-a deschis ușor ochii cu privire la manipulările lui Simion. Din păcate, nu pot garanta pentru ceilalți copii care au trecut prin mâna lui, pentru că au fost mulți. Ca dovată povestea cutremurătoare de la școala de vară AUR…
Când am rupt eu legătura cu George Simion, Noua Dreaptă începuse să fie din ce în ce mai prezentă în jurul lui, iar cei care făceau pe atunci parte din echipa de la București, în marea lor majoritate, au decis să se retragă. Și le mulțumesc enorm pe această cale că m-au luat și pe mine cu ei, că nu m-au lăsat să rămân lângă un om atât de toxic, că s-au chinuit cu mine ca eu să înțeleg manipularea. Nu le dau numele, se știu ei foarte bine cine sunt, dar sincer MULȚUMESC că nu m-ați lăsat în spate. Revenind la ale noastre, așa s-a dizolvat Noii Golani, iar George a început următoarea, mișcare care s-a dovedit a fi și următoarea mare dezamagire pentru cei implicați: Acțiunea 2012.
Povestesc asta pentru că am auzit că George a ținut să menționeze Noii Golani în interviul lui de ieri, uitând să clarifice că aproape nimeni din cei cu care a lucrat atunci nu mai vrea să audă de el. Ultima oară când m-am lovit de George la un protest (înainte de a intrarea în politică), mâna lui dreaptă devenise un băiat ”Lupu”, legionar foarte agresiv, lângă care îți era frică să stai. Acum nici pe Lupu nu-l mai văd, dar e normal, George mereu a aruncat la gunoi oamenii de care s-a folosit, atunci când i-au devenit inutili, și asta pot să o confirme mulți dintre cei care au făcut voluntariat pentru el în trecut.
Dar știți care e ironia despre care George nu vorbește? Dintre toți cei care eram atunci în jurul lui — din Noii Golani și mai târziu din Acțiunea 2012 — aproape toți luptăm astăzi pentru Nicușor Dan. Și știți de ce? Pentru că știm dezamăgirea profundă pe care am simțit-o atunci când l-am cunoscut pe adevăratul George Simion.
Toți știm că George este un pericol real pentru această țară! Am văzut că mulți l-ați votat. Da, e adevărat, știe să vă vorbească, să vă mintă, să vă spună exact ce vreți să auziți. Dar vă rog să mă credeți: un om lângă care copiii nu sunt în siguranță, un om care manipulează, minte și e gata să calce peste cadavre ca să ajungă la putere — acel om nu poate, nu trebuie, să fie președintele României! Dacă omul ăsta câștigă, o să vină bezna peste România — deci vă rog din suflet — treziți-vă la timp!
De la Lucian Valah
Este pentru prima dată când scriu despre alegeri și politică.
O să încerc să fiu succint și obiectiv.
Din punctul meu de vedere, George Simion, este un mare diversionist. Am fost lângă el ca membru al mișcării Acțiunea 2012 pentru că am fost crescut în spirit patriotic și românesc în sânul familiei într-o pseudoțară precum Republica Moldova.
Cei din România habar nu au ce înseamnă să te lupți pentru limba română sau să fi-i agresat de găștile de ruși din curțile blocurilor ca și copil.
Probabil doar dacă mai există cineva în viață de pe timpul celui de-al 2-lea război mondial pot confirma cele scrise mai sus și ce atitudine au avut rușii.
Revenind la domnu’ Grișa așa cum era poreclit GS în perioada activității Acțiunii 2012, mereu am avut suspiciuni față de el pentru că niciodată nu a fost sincer și avea ceva de ascuns. Și-a creat o dublă identitate și a știut să se folosească de niște tineri naivi și dornici de a se afirma, dar mai ales care credeau cu puritate în ideea re-unirii a celor 2 state românești.
Ceea ce s-a întâmplat de fapt a fost o bulă ce s-a umflat și a plesnit ca și cum n-ar fi fost. Efectiv a fost efectul invers, în loc să ne unim, ne-am dezbinat și mai rău. Acei care au făcut parte din această mișcare cred că se vor regăsi în cele scrise de mine.
Singurul moment adevărat pe care mi-l aduc aminte din toată activitatea mea a fost când în PMAN, la Chișinău ne-am strâns foarte mulți oameni de ziua Unirii a principatelor românești, când a participat inclusiv
Traian Băsescu. Atunci “autoritățile” maldavenești s-au cam panicat pentru că cineva încerca să le deturneze planurile. Anul nu-l mai țin minte exact, dar a fost undeva între 2012 – 2014. Din 2015 s-a cam spart “gașca” de patrioți a-i Acțiunii 2012.
Nu uitați că cu gurița lui George Simion a zis că Acțiunea 2012 nu se v-a transforma într-o platformă politică. Ghiciți ce, fix asta s-a întâmplat.
Acum, înainte de a fi acuzat că sunt omul lui
Nicușor Dan și că-i fac campanie murdărind-ul pe contracandidat, vreau să vă zic că nu l-am cunoscut, nu știu nimic despre el, nu am nicio dovadă că ar fi sorosist, autist sau cum mai e numit de oameni în postările din social media.
Concluzia mea e că prea mult vă urâți și jigniți unii pe ceilalți cu tot felul de apelative și cuvinte murdare în loc să dezbateți cu argumente logice și factuale situația de azi. Ca să nu mai zic că vă căutați salvatori în clasa politică, atunci când soluția sunteți chiar voi. Ăsta e un alt subiect de discuție.
Până la urmă votați cu cine vreți, căci e un drept constituțional, deși până și constituția a fost cam abuzată de organele legislative din punctul meu de vedere.
P.S Dacă dorește cineva să distribuie ceea ce am scris sau s-a regăsit în postarea mea, sunteți mai mult decât bine veniți.
P.S 2 De asemenea o să dau tag la foști membri ai Acțiunii 2012 în speranța că sunteți de acord. Dacă nu, puteți să-l scoateți.
De la Elena Podoleanu
Unii eram la facultate, alții la liceu; unii erau la vârsta a treia, alții își purtau copiii în spate. Cu toții eram mânați de un singur ideal, cel al Unirii.
Am fost la Chișinău, la Bălți, la Cahul, la frontieră și la București. Am fost îmbrățișați, am fost întâmpinați cu flori, încurajați și urmați. Totodată, ne-am luat bătaie, am fost înjurați, amenințați și împroșcați cu ouă, arătați cu degetul, dar am rezistat. Credeam că nimic nu ne-ar putea înfrânge.
George Simion era acolo. Mereu. Ne repeta, deși nu-l-am întrebat vreodată, că nu va intra în vreun partid. Și noi l-am crezut.
Când George Simion a fost declarat persoana non-grata în Republica Moldova, am fost la Vama Leușeni, iar împreună cu zeci de oameni din România și RM am unit, simbolic, cele două maluri ale Prutului. Ne-am zis că nimeni și nimic nu ne va opri să simțim așa cum simțim.
Când George Simion a fost escoratat până la graniță, după o nouă decizie de expulzare și a spus că ar fi fost bătut de agenții moldoveni, am simțit neputință și furie.
Când George Simion a fondat partidul AUR, lansat la 1 decembrie 2019, ne-am simțit mințiți.
Când George Simion promova delirul antivaccinist, ne-am simțit rușinați.
Și atunci când ai crezut că ceva mai grav decât toate astea nu mai poate întâmpla, te pomenești că George Simion, cel alături de care voiai să duci RM acasă, în România, nu e decât încă o voce a propagandei ruse.
Geroge Simion avea rușii în spate atunci când, alături de noi, cerea Unirea.
George Simion ne-a folosit sufletele tinere, spiritul românesc și credința în România pentru a se propulsa politic, astfel încât, din cele mai înalte vârfuri să dea lovitura – cea de a duce România într-un dezastru și de a face jocul rușilor.
George Simion, până la tine, în RM se putea vorbi despre Unire. Astăzi, George, nu se mai poate, pentru că ai secătuit acest curent mai tare decât i-au însetat rușii pe basarabenii din vagoanele care îi deportau în Siberia.
George Simion, rușii au schilodit România pentru că au avut și încă au ambiții imperialiste. Dar tu, George, de ce vrei să schilodești România?
George Simion, cei 40% din românii care te-au votat chiar cred în tine. Cred în patosul cu care vorbești despre ei și măreția pe care o poți oferi României. Cei 40% din românii care te-au votat chiar cred în capacitatea ta de a le oferi o altă realitate decât recenta clasă politică.
Ceea ce nu știu cei 40% din românii care te-au votat este iscusința ta de a minți și capacitatea de a te arăta în rol salvator.
George Simion, noi, copiii de cândva, ți-am oferit șansa de a ne trăda.
Dragi români, nu-i oferiți lui Geroge Simion șansa de a vă trada.
Nu îi acordați votul pentru a trăda România.
Nu am știut dacă doar să fac un rezumat..sau să explic pe larg. Însă dacă făceam doar un rezumat, unele chestii nu se legau.
Dar aia e, cine citește află de ce nu votez George Simion. Eu, care am fost unul dintre apropiații lui, din 2009 până în ianuarie 2018.
Cu această ocazie se poate afla de ce am boală pe unul care votează pentru el.
Subsemnatul Popescu Adrian, fost secretar al organizației Acțiunea 2012 filiala Galați, în septembrie 2017 am decis să mă mut în București.
A fost un plan destul de îndrăzneț însă foarte dificil, cu acțiuni care în timp m-au schimbat ca om.
Am venit în București ca să fiu mai aproape de concertele artiștilor mei preferați dar și să ajut Acțiunea 2012 direct din capitală cu orice pot. Eu fiind secretarul Acțiunii 2012 pe Galați, veneam din teritoriu cu un bagaj mare de energie pentru a face absolut orice, de la evenimente până la lipit afișe, graffiti, treburi de birou, absolut orice ținea de logistică și organizare. Mereu mi-a plăcut treaba asta, mai ales când era vorba de unire. Din toată țara, exceptând București, Acțiunea 2012 Filiala Galați a fost a doua după București la numărul de evenimente organizate și cred că pe primul loc pe țară la cărți donate peste Prut. Am fost tari, foarte tari, și asta fiindcă nu depindeam de organizația mamă din București, tot ce făceam la Galați era pe banii noștri, pe benzina noastră, pe timpul nostru. Un mare mulțumesc din tot sufletul, oricât trăiesc, lui
Valerius Primus, omul cu mașina. Te îmbrățișez!
Așa, să revenim. Mi-am găsit chirie în Tineretului, zona Budapesta, iar după ce mi-am lăsat bagajele, m-am dus în parcul Tineretului să mă plimb, după care am mers la unul dintre sediile Acțiunii 2012, în Timpuri Noi, pe Calea Văcărești 252-254, să-mi văd oamenii cu care am lucrat în jur de 8 ani de zile în online, pentru unirea celor două maluri ale Prutului. (Dezamăgire, acolo nu mai erau ăia pe care-i știam).
Ajuns acolo, i-am zis lui George: gata, m-am mutat în București. Dă-mi să fac ceva, orice. Dă-mi să vopsesc steaguri, bannere, pereți, hai să organizăm ceva, hai să facem, să dregem.
Aveam o energie și o naivitate ieșite din comun pe care astăzi nu aș mai putea să le am.
După o discuție cu el, am hotărât să mă ocup de magazinul de haine,
magazinromanism.ro plus ceva evenimente.
De cealaltă parte, îmi găsisem de muncă tocmai în Bragadiru. Eu venind dintr-un oraș mic cum e Galațiul, credeam că e ceva normal ca locul de muncă și casa în care locuiești să fie departe una de alta.
Socoteala de acasă și cea din târg…. Nu erau deloc una și aceeași. În București nu se aplică.
Pe lângă faptul că am făcut 2 ore și ceva cu transportul în comun până în Bragadiru, ca să semnez actele de angajare, când am ajuns acolo am aflat că firma lucra la negru, deci implicit nu se semna nimic pentru angajare, doar ți se plătea banul la zi. Am luat țeapă. Am refuzat așa ceva și am plecat. Bineînțeles, de aici a inceput chinul. Nu am mai fost INDEPENDENT. Și începeam să fac concesii. Unui om.
Chiria deja mi-o luasem, de muncă nu aveam iar banii cu care am venit de acasă de la Galați se duceau, câte puțin în fiecare zi, asta într-un București unde toate erau mai scumpe decât la mine acasă. Plus că nu știam să gătesc pe vremea aia. Mâncăm numai rahaturi de la mega sau Carrefour.
Destul de strâmtorat financiar și cu grijile cât casa, am avut și neplăcerea să părăsesc chiria pe care o luasem cu doar o săptămână în urmă din cauză că apartamentul în care locuiam avea șoareci. Ăsta am descoperit într-o noapte, când stăteam la laptop și căutam de muncă. Efectiv se bateau doi șoareci la mine în cameră. Nu știu pe ce se băteau, că eram tare sărac. Nu aveam firmituri pentru ei.
În acel moment mi-am făcut bagajele iar la 3 dimineața am plecat să dorm pe o canapea la sediul Acțiunii 2012 din Timpuri Noi. (Aveam cheia de acolo).
Agaricii de la Acțiunea 2012 mi-au atribuit porecla Omul cu șobolani. Însă faima trupei nu avea legătură cu mine. Doar mă numeau așa și râdeau ca proștii, de parcă aveau ceva de râs din asta.
Dimineață, când deschid ochii, îl văd pe Simion care stătea și se uita la mine.
“Ce pula mea faci mă aici?” mă întreba el încruntat.
După ce i-am povestit prin ce am trecut, și cu munca, și cu chiria, îmi propune să mă mut la el, în apartamentul de pe Liviu Rebreanu, ăla pe care cică l-a vândut ulterior. 2 luni, gratis, fără nicio plată, nimic, asta până mă pun pe picioare.
“Două luni coane?”
“Două luni, frate!” Zice el.
Mare om, ai spune.
A urmat o perioadă de chin, în care munceam ba la magazin, ba la diverse evenimente din București și din țară iar printre picături mergeam și la interviuri de angajare. Cred că am ținut mai multe interviuri decât Michael Jackson.
Legat de magazin românism, am moștenit un “depozit” cu stocuri vraiște și lipsă, asta fiindcă oricine intra acolo lua tricouri după bunul plac, fără să le plătească, fără să le treacă într-o gestiune ceva. Am incercat să resuscitez magazinul, să-l reinventez, am organizat sesiuni foto pentru obiectele vestimentare de pe site, am făcut tot felul de concursuri și promoții pe site și în social media, însă de fiecare dată când făceam pe site un update la stocuri, la câteva zile mai dispăreau 5-6 tricouri. Dap, apărea George și-mi zicea “trebuie un XL pentru domnul deputat «nu știu care»”.
Într-un final am rămas falit fiindcă banii s-au dus. Nu mai aveam nici 50 de bani. Beam apă de la chiuveta din baie de la sediul din Timpuri noi și doar atât. Am avut chiar 3 zile consecutive în care nu am mâncat absolut nicio firmitură de pâine și nu am cerut niciodată nimic nimănui. Însă inevitabilul trebuia să-l fac. M-am întors seara acasă și i-am cerut 100 de lei lui George, împrumut, nu pomană sau altceva. Nu o să-i uit niciodată fața lui de zgârcit pe care o avea: “de unde mă tăicuțule, nu vezi că sunt vremuri grele? De muncă de ce nu-ți găsești?”
Mi-a dat în scârbă 30 de lei, să iau niste ouă și ceva cartofi, dar cu condiția să-i fac și lui să mănânce. Am făcut niște ochiuri țin minte.
A doua zi,
Alexandru Rotaru mi-a dat o ciorbă la cantina de pe Academiei, aia de lângă Ministerul de Interne. A făcut-o din bun simț, fără să-i cer ceva, însă eram atât de înfometat încât în timp ce mâncam m-am înecat de simțeam că mor acolo. Mulțumesc, Alex. Nu aveam cum să nu te etichetez, ești parte din viața mea, și mai ales un om care m-a ajutat atunci când nu aveam nimic în stomac. Știu că nu știai.
Totodată vreau să-l menționez și pe Ștefan Neațu, de la Craiova, din peluza cealaltă, aia adevărată, nu a celor de la CSU. A venit la sediul din Timpuri Noi și m-a văzut slăbit rău de tot și mi-a dat 100 de lei cu două condiții: să-mi iau de mâncare… și să nu-i dau inapoi.
Frate….un necunoscut mi-a dat 100 de lei pe degeaba și un prost ca Simion nu m-a ajutat cu nimic. TU înțelegi?
Revenind: Mutarea la Simion nu mi-a garantat deloc șederea mea în casa lui. Am avut multe zile în care îmi zicea să rămân la sediul din Timpuri Noi, să dorm acolo, că el vine cu cineva acasă și na, you know. Hâța-hâța.
Devenisem practic omul perfect tot timpul la locul perfect, disponibil oricând. Alții munceau de la 8 la 4 apoi plecau acasă. Eu eram 24 din 24 pe baricade. În același sediu. Cum zic oltenii: aici mâncai, aici mă câcai.
După aproape o lună de zile, am primit de la el vestea că trebuie să mă mut. A fost ceva neașteptat, mai ales că-mi promisese că mă ține două luni la el, după nici măcar o lună de zile, și fără să am un job oficial, a zis că trebuie să plec și că a vorbit el deja cu cineva la care să mă duc. Era vorba despre domnul avocat și scriitor Mihai Nicolae, de la institutul Frații Golescu, un MARE om căruia vreau să-i mulțumesc că m-a primit în casa lui.
Cică “bă nașule, am vorbit cu fratele Golescu, te duci la el gratis 2 luni, îți trimit imediat numărul lui de telefon, îl suni și totul este ok, îți iei bagajele și te duci”.
L-am sunat apoi pe domnul Mihai Nicolae, și l-am întrebat când pot să vin cu bagajele. Domnia sa era puțin ocupată, însă mi-a zis să vin seara la garsoniera lui din Timpuri Noi (undeva aproape de Colectiv, pe Splaiul Unirii).
Seara am ajuns la dânsul și i-am mulțumit că mă primește. Îi zic: am înțeles de la George că a discutat cu dumneavoastră pentru două luni să stau aici. La care el răspunde: “Ce faceeee?! Eu am vorbit cu el pentru o săptămână, nu două luni!!”. Atunci, în momentul ăla, am zis: îmi bag pula în Acțiunea 2012 și în tot ce reprezintă această organizație, începând cu liderul lui suprem. S-a terminat. Am anunțat toată lumea că plec, am ieșit din toate grupurile însă ce să vezi, la 12 noaptea m-am trezit cu Simion la ușa mea cu implorări să nu plec, că e nevoie de mine, că-i dau calculele peste cap, și apoi a început să mi se destăinuie, cu problemele pe care le are, apoi că Moldova o să fie acaparată de ruși, că pierdem teren în fața lor, și multe și mai câte. Însă nicio secundă nu și-a cerut scuze pentru că m-a dat afară din casa lui, efectiv în curul gol.
Niciodată nu a fost în firea lui să-și ceară scuze pentru ceva.
După 3 ore de polologhii în care l-am ascultat, prost mare eu, am convenit să rămân în organizație, însă doar să mă ocup de evenimente și magazin. Și departe de Simion. El a zis asta. “Bă, ramai în acțiune însă departe de mine.”
Oricum, eram supărat pe el, nu pe dezideratul pentru care luptam. Așa că: toate motoarele înainte pentru Basarabia! Aveam logistica necesară, aveam tot ce-mi trebuie.
A doua zi norocul mi-a surâs și m-am angajat la Sediul Mega Image, pe administrativ.
Din această cauză am inceput să nu mă mai ocup de nimic de tot ce era legat de Acțiunea 2012, din cauză că munca îmi fura mai tot timpul. De aici s-au născocit alte belele: am fost acuzat că am furat din visteria Acțiunii 2012 vreo 20 de milioane, din cauză că niște tricouri nu apăreau în stoc. Erau vândute dar lipseau banii…. cică.
Norocul meu este că, am dat niște tricouri unor apropiați de-ai lui George și le-am trecut într-un Excel…iar din câte se știe, ce să vezi, data modificării unui fișier nu poate fi modificată dacă nu ai mai editat nimic în el. În acel fișier era fix suma care lipsea. Dacă nu aveam acel fișier salvat…eram bun de plată de 2000 de lei pentru niște tricouri care oricum dispăreau din acel magazin oricând, la orice oră, fără ca eu să știu.
Nu știu cum am rezistat atât, însă intr-un final, prietenia dintre mine și George s-a rupt pe 13 ianuarie 2018, atunci când Simion m-a înjurat de mamă în primăria din Iași, de față cu primarul Mihai Chirica. Nu aveam un laptop de pe care să lucrez tot pentru prostiile lui și i-am zis că nu pot lucra dacă nu am un laptop iar el mi-a zis: tu ce pizda mă-tii mai vrei mă? Cu ochii lui mari și foarte mirat că-l deranjez.
În momentul ăla mi-am luat catrafusele și am plecat. Pentru totdeauna.
Nimeni nu înțelege că pe mine NIMENI nu mă poate înjura de mamă, nici în glumă, nici măcar dacă suntem tovarăși. Am așa ziși prieteni care chiar și în prezent nu pot înțelege asta, tocmai de asta nu mai vorbesc cu ei.
O să mai adaug pe parcurs, că sigur mai apar.
