Am dat zilele trecute peste un filmuleţ despre excesul de consum, fericire şi manipulare. Ce au în comun cele două cu fericirea? Absolut nimic, într-o lume normală. În a noastră, însă, în care alergăm ca nişte bezmetici să avem tot mai multe ca să ne mascăm nefericirea, în care suntem cu uşurinţă manipulaţi să ne aliniem la nişte standarde limitatoare crezând că vom fi astfel fericiţi, au. Şi, dacă ar fi aşa, de ce tot mai mulţi oameni care au foarte multe sunt depresivi şi de ce alţii care şi-au simplificat modul de viaţă sunt mai liniştiţi şi fericiţi? Pentru că fericirea nu este despre consumerism sau poziţii sociale, aş zice eu.

Diminețile mele încep de obicei cu o plimbare în parc, pe care îl traversez ca să ajung la birou. Uneori mă opresc și stau pe una dintre bănci și ascult păsările cântând. Când sunt liniştită şi împăcată cu mine, simt o stare de bine care nu a fost niciodată nici măcar similară cu cea pe care o am atunci când îmi cumpăr ceva sau când primesc o mărire de salariu. Momente de fericire, asta trăiesc, doar stând pe o bancă.
2 ani și mai bine am venit cu metroul la birou și, de cele mai multe ori, mă blocam în aglomerația de la Piaţa Victoriei. Mereu mă gândeam panicată în momentele acelea că, dacă ar izbucni un incendiu, am muri toți acolo, ca niște șoareci, în această cursă nebună către “cutiile” corporatiste. M-a trezit la realitate uciderea femeii care a fost împinsă în fața metroului. De atunci am ales calea parcului. Ce grozăvie cu noi oamenii, nu? Trebuie să ni se întâmple o dramă sau o traumă, ceva rău, ca să ne trezim şi să nu mai fugim cu turma, mai ales dacă putem să o luăm şi pe altă cale.

Cumpăr tot mai rar lucruri de care nu am nevoie, mai am până să elimin de tot acest obicei tâmpit. Am reuşit cumva să scap de cumpărăturile compulsive care îmi aduceau un soi de “fericire”. Era de fapt un gol umplut artificial.
Mâncat compulsiv, sex compulsiv cu parteneri diverşi, alcool în cantități mari, cumpărături tot mai multe şi mai costisitoare. Consum exagerat mascant al nefericirii dureroase. Bucurie falsă, iluzia fericirii. Când, de fapt, fericirea înseamnă libertate, libertatea de a fi cine ești, libertatea de a-ţi expune ideile, libertatea de a-ți face programul cum vrei, libertatea de a iubi pe cine vrei şi de a fi iubit, libertatea de a te mișca, de a auzi, de a mirosi, de a vedea…libertatea pe care ți-o dă sănătatea trupului, claritatea minții și liniştea sufletului, pacea interioară, bucuria lucrurilor mărunte sau mari.

În schimb, noi alergăm ca niște șobolani, către “cuștile” corporatiste, către mall-uri, către succesul pe care mai toţi îl definim material, să ai nu o maşină, ci două, nu cinci cămăşi, ci o sută. Când, tot ce avem nevoie ca să trăim sunt: apă, puțină mâncare, iubire, sănătate, câteva haine şi încălţări.
Nu spun că aleg sărăcia sau că aceasta aduce fericirea, departe de mine această credinţă. Banii sunt necesari. Ştiu, însă, o grămadă de oameni cu mulţi bani şi doar de asta preocupaţi, pe care îi văd mereu nefericiţi.
Nu spun că banii sunt ochiul dracului, dar, dacă alergând să îi faci, ajungi să te învârți într-o cușcă, să îmbătrânești, să devii obez sau schilod, să te îmbolnăvești făcându-i, sunt ochiul morții tale lente.

Suntem constant și subliminal manipulați de corporațiile care ne vând visul american și de campaniile de marketing care ne vând iluzia fericirii cumpărând obiecte de care nu avem nevoie, consumând excesiv. Câţi mai ştim ce este, de fapt, fericirea? Şi câţi o mimăm, minţindu-ne că poziţia cutare, maşina cutare, sumele din cont cu 6 cifre ne fac fericiţi? Câţi conştientizăm că, deşi avem tot și părem ideali în imagine, nu suntem fericiţi? Câţi ne oprim să ne întrebăm: ce mă face cu adevărat fericit?

Ce avem nevoie este să găsim în noi puterea şi încrederea de a filtra ceea ce ne învaţă sistemul educaţional şi mai apoi societatea care ne antrenează în consumerism şi conformism ca să accedem la “normalitate”. Să ne reîntoarcem la entuziasmul, curiozitatea şi bucuria cu care ne-am născut şi să ne căutăm calea, să ne punem mereu întrebări, să ne verificăm starea personală, indiferent de posesiuni. S-ar putea să constatăm că, dacă ne simplificăm viaţa şi ne debarasăm de lucrurile de care nu avem nevoie, suntem mai fericiţi. Iar dacă mai facem şi compromisuri, fiindcă nimic nu este perfect, să le facem conştient şi temporar. Mai jos este filmul despre care am amintit. Cu şobolanii şi fericirea.

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*