Am cunoscut oameni care, atunci când erau într-o zonă super roz din viața lor, când aveau aproape tot din ceea ce își doreau: o casă faină, un partener bun, un job unde se simțeau bine, o situație materială bună și ceva sănătate (pe asta mulți o lăsam în urmă, când de fapt este cea care contează cel mai mult), erau foarte pozitivi.
Prieteni, străluceau pur și simplu, zâmbeau tot timpul și o ardeau cu citate pozitive, de îți venea fie să îi venerezi, fie să le dai două perechi de palme peste ochi, de necaz.
Când, însă, o cărămidă din tot castelul acesta al lor de fildeș se prăbușea, nu îi mai recunoșteai. De unde, până atunci, fuseseră plini de un vibe pozitiv continuu, și fericiți, și minunați, când nu a mai fost totul super roz, au devenit subit alți oameni. Și nu am cunoscut unul de acest fel, ci câțiva.
Mai nou, cu tot curentul prezent de psihologie pozitivă împinsă la extrem în unele cazuri, și cu scopul de a vinde o imagine în multe cazuri, văd tot mai multe persoane cunoscute, din diverse medii, care predică gândirea pozitivă și vorbesc despre cum viața este frumoasă, din poziția de a avea una privilegiată. Ah, și cât aș da uneori să știu dacă mai au aceeași abordare și stare de spirit când apare și greul, dar greul acela adevărat.
Este simplu să predici gândirea pozitivă și să strălucești când ai totul din exterior. Este simplu să ai o astfel de atitudine când totul în jurul tău este bine, când ai toate gâștele în linie. Sau, altfel spus, este ușor să vorbești despre cât de minunată este viața și să îi inspiri pe cei din jur cu energia ta pozitivă când ai totul așezat la exterior.
Adevărata provocare și momentul în care realizezi dacă ești într-adevăr o persoană pozitivă în interior, nu dependent de condițiile favorabile din afara ta, un om echilibrat și centrat în sine, apar atunci când lucrurile din viața ta nu sunt toate aliniate, sau când viața te ia prin surprindere cotind abrupt pe o cale sinuoasă.
Atunci, prieteni, poți înțelege cine ești cu adevărat, îți poți confirma dacă ai o minte orientată către pozitiv (cât de cât măcar) sau dacă, până atunci, ai vândut o imagine pozitivă construită pe ceea ce ai realizat: familie, bani, casă, carieră, dar în interiorul tău nu este ar fi atâta roz bombom fără toate acestea. Dacă și în momente de furtună personală și tumult al vieții de zi cu zi mai poți vedea soarele și copacii înaintea griului și a rahaților de pe stradă (luați-le ca metafore dacă e) și dai înainte cu gândirea pozitivă, atunci este bine. Ești bine, iar binele acela este real.
Gândirea pozitivă este ceva care vine din tine. Ceva cu care te-ai născut sau, prin munca cu sine, ai dobândit. Gândirea pozitivă vine dintr-o minte creată să gândească pozitiv în mod autentic și independent de condițiile externe. Și este o muncă incredibilă cu tine, dacă nu ai primit acest dar la naștere, ba mai mult, ai fost crescut în frici și în teama de a visa ca să nu fii dezamăgit. Eu cred mult în munca asta cu sine, să știți, este singurul mod în care putem crește.
Gândirea pozitivă este, în final, un mod de viață, separat de ceea ce ai sau nu ai, prin care strălucești independent de orice, prim care îți găsești echilibrul în mijlocul furtunii și, cu ajutorul căreia, gășești forța să îți revii din traume și din durere.
