Mi-am luat chiloți negri de la Victoria’s Secret. Am dat cam mulți bani pe ei, dar, cu o zi în urmă, într-un acces de orbire din cauza soarelui, îmi luasem ochelari de ne-firmă și am considerat că echilibrez balanța. Apoi m-a străfulgerat dorința de a avea converși noi, și niște rochii noi felurite, și un nou laptop mai mic, și o pianină și un ruj nou Channel corai. Eu mă rujez o dată pe săptămână, ca să înțelegeți.
În toată vorbăria asta a minții, în tot șirul acesta de gânduri cu ”a avea” în față, care în mod normal nu prea mi se întâmplă, m-a întrebat un băiat ce anume m-a făcut să îmi doresc atât de mult să merg în Bali. Și totul s-a oprit pentru câteva minute, după ce i-am răspuns. Am închis ochii și m-am reîntors acolo, în Ubud, unde am trăit cele mai frumoase momente de pace interioară. Au fost natura și oamenii pe care i-am întâlnit, a fost energia locului, au fost toate, nu știu. Cert este că a fost singurul loc unde am simțit cu toată ființa mea că aș vrea să trăiesc, măcar o perioadă. Singurul loc unde m-am simțit complet liberă și unde m-am văzut fericită fiind zi de zi și trăind o viață de locuitor. Fără competiție, fără drame, fără presiune de niciun fel.
Mi-am adus aminte cum sunt oamenii de acolo, cât de frumos și de simplu trăiesc, cum fac din fiecare zi o sărbătoare, fără să știe cum sunt chiloții negri de la Victoria’s Secret sau converșii. Pentru că nimic din toate astea nu contează dacă nu ești, dacă nu poți să fii pur și simplu, dacă simți că fizic nu îți mai găsești locul și că, tot ce faci, este să fugi. Să fugi după lucruri, după funcții, după oameni, după validarea lor, să te demarci, să fii căutat și apreciat, să câștigi mai mult, să ai mai mult, să fugi după iubirea vieții, să fugi după momente de liniște pe care, oricum, nu le trăiești în tihnă. Și, oricâți chiloți negri și scumpi ai avea, să nu te simți liber.
Unul dintre bărbații pe care i-am cunoscut acolo, un tip care râde încontinuu și care mi-a povestit că el și familia sa trăiesc cu 300 de euro pe lună, a pus pe Instagram o poză cu el și frumoasa lui familie scriind ”Mulțumesc! Suntem simpli, dar suntem liberi!”.
Cei mai mulți dinte noi credem că libertatea ne-o dau banii, călătoriile sau faptul că muncim noi pentru noi și nu pentru alții. Asta e doar confort, este viața ușoară. Ei cred că libertatea de a fi adevărată stă în libertatea spiritului și a minții, într-o detașare firească de ”a avea” și într-un atașament sănătos cu ”a fi”, și în bucuria de a trăi orice.
Am făcut odată un experiment. Am încetat un timp să îmi mai cumpăr haine și accesorii, să mai încerc să ies în față la job, să mai caut să demonstrez ceva sau să mă mai las angrenată în orice fel de competiție și presiune socială sau profesională. Să mă eliberez de toate poverile astea, să iau doar ce vine și să trăiesc totul cu sufletul.
Mi-a ieșit o perioadă. Apoi a trebuit să merg la o sindrofie fancy și nu am avut o rochie glam. M-a luat vria și am descoperit că sunt încă momente în care presiunea socială mă atinge. Și nu știu dacă, într-adevăr și autentic, ai cum să-i reziști mereu, oricât de zen ai fi, când trăiești într-o societate ca a noastră. În care, să fii liber, să fii cu adevărat liber, este un vis.
Stimata (asa am fost crescuta) ,draga (asa simt) Ileana Andrei!
Ma numesc Székely Ildikó, sunt nascuta la Oradea ,am 53 de ani,din 2003 traiesc in Ungaria.Lucrez la un spital din Csorna si in acest moment sunt de garda.
Am dat din intamplare peste scrierile dumneavoastra…Prima data am citit impresiile despre Sorrento ,apoi cele despre Bali.Va multumesc pentru tonul vesel si proaspat al relatarii ,pentru recunostinta pe care o exprimati cand traiti viata in profunzime .Nu am avut pana acum ocazia sa merg la Sorrento dar atmosfera relatarii dumneavoastra si ecoul ei in sufletul meu ma fac sa-mi doresc sa vad acest oras pitoresc.Cu atat mai mult cu cat m-au vrajit si pozele facute.Fiul meu este plecat chiar acum acolo intr-un sejur de 5 zile (calatoreste impreuna cu prietena lui si cu familia ei).Se vor intoarce maine in Ungaria.
Multumesc mult pentru Sorrento si Bali ,urmeaza sa va citesc si alte scrieri.
Intr-un orasel micut si adormit,intr-o dupa-amiaza fierbinte de iulie ,relatarea dumneavoastra mi-a inseninat si improspatat mintea si sufletul.Multumesc pentru acest dar pe care l-am primit chiar in ziua in care in Ungaria sunt sarbatorite cadrele medicale.Multa sanatate va doresc si numai BINE ,Dumnezeu sa va binecuvanteze! Cu drag