Ce faci când ai un șef agresiv și toxic care te nedreptățește

Încerci din răsputeri să pleci din organizația unde te afli, atunci când te trezești în ipostaza de a avea un șef toxic, agresiv și nepregătit pe deasupra care te nedreptățește constant și care nu vede nimic bun din ceea ce faci. O prietenă foarte dragă care trece prin momente grele m-a inspirat să scriu aceste rânduri, fiindcă nu o dată am trăit și eu scenariul de a merge cu frică și scârbă la birou unde știam că, invariabil, mă așteaptă injurii, agresivitate, nedreptate sau aroganță.
Studiile specialiștilor au demonstrat că, nu neapărat veniturile sunt cele mai importante pentru un angajat, ci confortul psihic și mediul de lucru care sunt date de relația cu managerul și colegii în principal.

Experiența mea a făcut ca 3 dintre șefii mei bărbați să fie unii dintre profesorii de la care am învățat în viața asta prin modul ”așa nu”, care m-au călit și m-au transformat și mai tare într-un angajat uneori incomod pentru că vorbește prea liber și prea direct. Nu spun că nu sunt și femei șefe care se comportă aberant cu angajații, însă parcă nu fac atât de puternic jocul acesta de putere în care angajatul este un soi de sclav și trebuie să se supună fără să crâcnească.

Aveam un pic peste 20 de ani când m-am angajat prima dată. Acolo am trăit, pe lângă momente profesionale fericite, și umilirea că eram cea mai tânără și cea mai proastă fiind ținta un soi de bullying psihic. În fiecare zi din primele luni eram amenințată că voi fi dată afară dacă greșesc. Și evident că greșeam, intrasem într-o televiziune locală în urma unui concurs de prezentatoare și ajunsesem să fiu și reporter de teren, și redactor fără niciun fel de training. Același șef, cu care mai târziu am devenit un soi de amică, nefericit căsătorit, îmi făcea zilnic avansuri. Îmi amintesc că m-am simțit groaznic câteva luni, dar știam că nu am unde să mă duc și îmi plăcea tare mult ceea ce făceam, așa că am ales să rămân. A trecut, iar următorul manager cu care am lucrat în acea organizație îmi este și astăzi unul dintre cei mai dragi prieteni.

Următorul șef era și patronul unei firme din Slatina, unde am ajuns să lucrez prin 2006. El și fiul lui sunt unii dintre cei mai mari libidinoși cu care viața m-a adus să lucrez. Mă rog, el era, fiindcă s-a sinucis, de fiul său nu mai știu nimic. Karma is a bitch sometimes. Într-o zi, după luni întregi de jigniri și neprofesionalism crunte, am plecat. Aceasta a fost primul loc de muncă unde am început să îmi înfrunt fără frică șeful atunci când, fie mă nedreptățea, fie îmi ținea prelegeri aberante despre cum el știe cel mai bine și cum eu nu am dreptul să îl contrazic, deși, în mod evident, eram mult mai pregătită decât el și beizadeaua sa.

Ultimul șef toxic a fost un mare director de corporație, care, la momentul când a fost adus în companie, habar nu avea cu ce se mănâncă businessul pe care se presupunea că trebuie să îl conducă. Eu eram într-o poziție de middle management de vreo 4 ani de zile și știam perfect cum stau lucrurile și cum se face, doar că nu aveam resursele umane necesare să acopăr tot ceea ce ne angajaserăm să facem pentru unul dintre cei mai mari clienți. În loc să ne inspire și să ne ajute, domnul director ne învăța cum să mințim clientul și cum să ”biciuim” oamenii ca să muncească mai mult. Acest șef este primul căruia i-am spus că, pe lângă marile carențe de management, este și foarte prost crescut și că la mine pot urla doar mama și soră mea. Acolo a fost însă și jobul unde am învățat cele mai multe dintre lucrurile pe care le știu azi în management și project management fiindcă am lucrat cu niște oameni foarte pregătiți. Win some, loose some, nu?

Un șef este, din punctul meu de vedere, o persoană care ajunge într-o funcție de conducere și nu știe decât să își manifeste toxic și agresiv puterea, nu inspiră, nu conduce, nu are o strategie clară de business, nu este integru și corect cu angajații, nu își cunoaște echipa și evident că nu știe să îi valorizeze pe toți, nu îi tratează pe toți la fel, nu este preocupat de dezvoltarea sa ca lider sau măcar ca manager. Un șef nu este manager și, cu atât mai mult, nu este un lider.

Ce faci când ai un șef agresiv și toxic care te nedreptățește și nu poți pleca imediat de acolo? După 17 ani de muncă mi-am dezvoltat un aparat propriu de a exista în astfel de conjuncturi nefericite fără să dau din mine mult, fiindcă, oricât am crede noi în stele și visuri, uneori primim și astfel de lecții. Luați ce vă trebuie.

• Nu-ți fie frică să spui ce gândești, pe un ton calm și distant atunci când ești nedreptățit sau jignit. Fă-o scurt și concis, iar apoi ieși mental din situație, nu perpetua cu mintea ta emoția negativă.
• Când ai o altă părere profesională decât cea a șefului, expuneți-o doar o dată împreună cu motivele pentru care crezi că ai dreptate, iar dacă vezi că insistă să faci ca el, lasă egoul și execută. Nu pe modelul că șeful are întotdeauna dreptate, ci pe șablonul ”nervii tăi sunt mai importanți și nu ești acolo să îl înveți tu pe el business”.
• Nu purta o grămadă de discuții de principiu cu șeful, fiindcă nu o să îl înveți tu să vorbească frumos cu oamenii dacă nu l-a învățat maică-sa, ori să trateze toți angajații la fel și să nu lase afinitățile să îi dicteze deciziile și comportamentul. Și nu sfârșești decât să te încarci cu energia negativă a frustrării. Întotdeauna vor fi colegi favorizați în companie și, de cele mai multe ori, cei care nici nu își fac treaba cum trebuie, dar știu să se vândă al dracului de bine, vor fi aceștia.
• Fii vizibil prin munca ta și ocolește cât mai mult interacțiunile directe cu șeful. Nu îmbunătățești nimic la cafele și beri, crede-mă, îți creezi doar așteptări inutile.
• Detașează-te, este doar un job. Ai închis ușa de la birou pe dinafară, intră în viața personală. Vezi, însă, ce ai de învățat din relația asta toxică fiindcă s-ar putea să descoperi că parte din problemă este și la tine. Și va trebui să o rezolvi.
• O să râzi, dar muzica te ajută să ieși mental din conflicte și să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut împreună cu pauzele în care ar fi bine să ieși din mediul acela și te duci la o gură de aer.
• Când simți că încrederea în tine îți este zdruncinată de faptul că șeful nu vede decât micile scăpări și nu îți acordă meritul pentru ceea ce faci foarte bine, concentrează-te pe cele din urmă. Este tot mintea care te sabotează, tu știi cine ești și ce poți.
• Spune-ți zilnic că ești într-o situație care nu va dura la nesfârșit, caută lucrurile pozitive de acolo și concentrează-te ele, așa îți vei liniști un pic subconștientul și îi vei da un șut de încredere care să te ajute mai departe.