Luăm oamenii din jurul nostru de-a gata și este păcat

Zilele trecute am mers la Navid să îmi potolesc foamea cu un falafel cum numai una dintre doamnele care lucrează la el știe să facă. De prăvălia lui mă leagă deja niște momente cu bucurie, fiindcă, de câte ori intru acolo, oricum mi-ar fi fost ziua până atunci, zâmbesc.
Într-o zi îmi eșuaseră mie aproape toate corăbiile și eram foarte tristă. M-a văzut și mi-z zis: ”Ileana , tu nu ești bine astăzi!”. ”Nu, nu prea sunt bine, Navid, este mai înnorat azi la mine!”, i-am răspuns. ”Da, dar tu știi, Ileana, că, și atunci când soarele este ascuns sub nori, el este tot acolo. Zâmbește, ești foarte frumoasă când zâmbești”. 🙂

Pentru anul acesta și pentru ultimii 3 în care am împărțit astfel de momente cu el, pentru mâncarea bună pe care am mâncat-o de la el și pentru conversație, am simțit să îi scriu un mesaj pe peretele pe care zac scrise atâtea din partea oamenilor care trec pragul prăvăliei sale. S-a uitat zâmbind la ceea ce am scris. Mi-a mulțumit și mi-a mai zis așa: ”Ileana, eu și locul ăsta nu am fi nimic fără echipa mea. Sunt un om foarte norocos, nu știu ce am făcut să le merit pe fete, dar sunt foarte recunoscător și foarte fericit să lucrez cu ele!”. M-a mișcat felul în care a vorbit despre angajatele sale, modul în care și-a exprimat recunoștința, chiar dacă le plătește pentru tot ceea ce fac, este job-ul lor.

Am zâmbit, am mulțumit pentru falafel și am plecat gândindu-mă pe drumul înapoi până la birou cum luăm uneori oamenii de-a gata, în mod voit sau inconștient. Mulți (ca să nu zic toți) facem asta, cu cel puțin o persoană din viața noastră care ne așteptăm să fie necondiționat și toată viața alături de noi, orice am face. Și este păcat. Fiindcă, oricât de bine sau de rău ne-ar fi, nimeni nu va fi lângă noi la nesfârșit dacă se simte luat de-a gata și se satură de asta, nimeni nu va accepta la nesfârșit egoismul, nimeni nu ne va ține de mână pentru totdeauna când noi nu vrem să fim sprijiniți, mulți nu ne vor mai zâmbi când noi le răspundem de fiecare dată cu acreală, chiar dacă poate avem motive. Și, cu siguranță, nimeni nu ne va aștepta toată viața cu mâna întinsă să dansăm împreună. 🙂

Luăm oamenii din jurul nostru de-a gata și este păcat! Când facem asta, câți ne gândim că timpul nu iartă pe nimeni, că nu există veșnicia relațiilor, că mâine, nimic din ceea ce știm, s-ar putea să nu mai fie?

Colegul care te ajută mereu și căruia nu îi mulțumești niciodată cu recunoștință fiindcă știi că asta este datoria sa și ”îl înveți prost dacă îi mulțumești” (așa mi-a zis mie un coleg). Mâine s-ar putea să fie înlocuit de altul nepăsător și absent care își face treaba pe jumătate iar atunci și a ta va fi îngreunată.

Mama care ne așteaptă răbdătoare să o vizităm. Mâine s-a putea să nu mai fie.
Sora, fratele, prietenul pe care noi doar îl împovărăm cu dramele noastre, dar de care pe noi nu ne interesează prin ce trece și nu prea îi dăm cuvântul și lui când ne auzim sau ne vedem. Mâine s-ar putea să nu mai fie disponibil.

Partenerul romantic pe care l-ai transformat în sacul tău de defulat emoții și frustrări, fiindcă trebuie să fie alături de tine la bine și la rău, nu-i așa? Ei, bine, nu, nu trebuie! Și mâine s-ar putea să descoperi că a decis să fie singur sau alături de altcineva care măcar îl respectă.

Copilul pe care îți verși toate durerile și neputințele bătrâneții fiindcă ai credința că acesta este dator să te îngrijească poate să plece mâine peste mări și țări, fiindcă acolo îl poartă viața.
Părinții de care uiți în mod repetat fiindcă ei vor fi mereu acolo așteptându-te. Nu o vor face pentru eternitate, nu uita de ei!

Oamenii care îți spun cuvinte frumoase și îți fac viața mai ușoară prin diverse moduri: o discuție, o poveste, un cadou, ceva care te învață, o vorbă bună. Apreciază-i din suflet, fii recunoscător că ți i-a trimis Universul, la fel de repede s-ar putea să cotească pe alte căi și să nu mai apară așa curând alții la schimb.

Știu că și eu iau oameni de-a gata, fiindcă nu aș avea cum să fac excepție, dar am reușit să înțeleg că nimeni nu îmi va fi alături o veșnicie și să prețuiesc momentele și ceea ce primesc de la oameni din suflet.
Anul acesta eu am simțit, mai mult ca niciodată, și cât este de dureros să fii luat de-a gata. Am simțit cum este să mi se servească, over and over, aceleași cuvinte, același comportament toxic, aceleași promisiuni fără fapte, aceleași manifestări egoiste fiindcă ”Ileana este fată de treabă și trece cu vederea!”, cum este să mi se arunce în spate poveri prea grele fiindcă se știe că le pot duce și oricum este datoria mea să o fac.

M-am răzvrătit, am lovit cu pumnii în pernă, până am conștientizat cât este de important să înțeleg de ce am primit asta de la viață, care este lecția pe care o am de învățat și, mai ales, orice ar fi, să nu mai permit asta. Încercați să nu luați oamenii de-a gata, nu vă vor fi la nesfârșit!