“Stronger” şi “Breathe” – despre sacrificiu şi puterea pe care o are iubirea

Mă tot gândesc la 2 filme pe care le-am ocolit din pricina subiectului, dar pe care, în final, le-am văzut într-o zi.
Stronger şi Breathe sunt 2 poveşti complicate şi triste în aparenţă, însă, dacă ai curaj să intri în ele, descoperi 2 poveşti de viaţă motivaţionale despre putere, curaj şi iubire. Iubirea are şi o componentă de sacrificiu în aceste două istorii personale, din perspectiva femeilor care rămân lângă cei 2 eroi. Şi nu este un cuvânt prea mare “erou” ca să descriu tenacitatea celor 2 bărbaţi în faţa revenirii din nişte tragedii care le schimbă din temelii vieţile. Şi nici “sacrificiu” nu este puţin spus. Fiindcă, să rămâi în astfel de conjuncturi grele de viaţă alături de un partener invalid este, până la urmă, un soi de jertfă. Filmele sunt inspirate din fapte reale ale vieţilor lui Jeff Bauman, respectiv Robin Cavendish.

Stronger

Nu am să vă mint, este un film foarte greu care mi-a creat nişte stări contradictorii, dar care, la final, nu mi-a lăsat cu un gust amar. Povestea este cea a lui Jeff Bauman, un tânăr plin de viaţă care, în încercarea de a-şi recuceri fost iubită, merge să o susţină la o maraton unde este spulberat într-un atentat cu bombă. După această tragedie, Jeff Bauman se trezeşte peste noapte în mijlocul unui vârtej mediatic, cu iubita, familia şi o mulţime de prieteni. În faţa milioanelor de oameni care îl admiră, dar şi pentru cei dragi, îşi pune o mască ce nu-i lasă interiorul afectat de stresul post-traumatic să se vadă.

Filmul este concentrat pe lupta de revenire fizică a tânărului invalid şi pe încercarea de a trece peste chinul său psihic cauzat de traumă şi de tot greul de a accepta noua sa condiţie şi de a lupta cu limitările fizice. Nu este o producţie de acţiune, ci de interpretare, Jake Gyllenhaal fiind spectaculos de-a dreptul – sunt pasaje unde nu vorbeşte şi are atâta expresivitate că, efectiv, trăieşti cu el acolo durerea – secondat perfect de Tatiana Maslany în rolul iubitei sale. Şi restul actorilor îşi susţin foarte bine partiturile, construind părţile secundare ale poveştii foarte sugestiv.

Într-un final, dincolo de lupta unui om să îşi revină dintr-o asemenea întâmplare şi să iasă din durerea psihică, Stronger este despre iubire şi despre oamenii care rămân lângă tine la greu, înţelegându-ţi derapajele. Mi-a rămas în minte scena din lift când el are o cădere nervoasă masivă şi o agresează verbal, iar ea stă pur şi simplu lângă el, nu pleacă, îi rămâne alături în tăcere.
Iubire, sacrificiu, iubirea ca un sentiment dincolo de raţiune, vina care, în loc să macine suflete, se transformă uluitor şi creşte în ceva tandru şi luminos. Este oare posibil aşa ceva? Există o asemenea formă de iubire? Cu multe întrebări şi teme de reflectat vă va lăsa acest film la final, dacă nu îl veţi ocoli de teama dramei.

Breathe

Pe mine m-a captivat foarte tare acest film. Am vrut să îl văd fiindcă am fost fascinată de Claire Foy în The Crown şi am căutat să o mai văd şi în altceva. Habar nu aveam că este făcut după un caz real, cel al lui Robin Cavendish, primului supravieţuitor de poliomielită în afara spitalului, în anii 50, susţinut de un sistem artificial de respiraţie. În rolul acestuia, Andrew Garfield este memorabil. Am citit că a studiat limbajul corporal şi vorbirea tetraplegicilor pentru a fi credibil. Şi a reuşit.

Breathe este povestea de iubire a Dianei (Claire Foy) şi a lui Robin care se îndrăgostesc iremediabil unul de celălalt şi, aşteptând un copil, descoperă că el are o boală gravă incurabilă. Deşi nu erau de multă vreme împreună, soţia sa nu îl părăseşte atunci când află că mai are 3 luni de trăit şi devine persoana care luptă cel mai mult pentru supravieţuirea lui.
Filmul îi urmăreşte pe cei doi soţi cum, cu puterea pe care le-o dă iubirea, sfidează orice prognostic al medicilor. Cu ajutorul prietenilor şi familiei şi bucurându-se de viaţă în ciuda limitărilor lui Robin, acesta supravieţuieşte 36 de ani. Şi nu doar că supravieţuieşte şi are o viaţă incredibilă, ci devine un mediator pentru tratamente revoluţionare şi mai umane ale bolnavilor invalizi.

Breathe nu este la fel de dur ca Stronger, mai ales că nu are doar momente de durere şi încrâncenare, ci şi unele vesele şi motivaţionale de reuşită a lui şi oamenilor strânşi în jurul lui. Este un film inspiraţional şi o frumoasă poveste de dragoste. Oare iubirea chiar învinge orice?