Lungmetrajul cu care debutează regizorul Radu Ciorniciuc, Acasă, te trece prin toate stările posibile, pentru că are o încărcătură emoțională destul de mare și pentru că prezintă, fără dulcegării sau artificii inutile, direct, crud, viața unei familii care a trăit timp de aproape 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcărești. Atunci când Parcul a devenit arie protejată, familia Enache a fost forțată să își părăsească coliba și să se mute în oraș.
Documentarea pentru această producție a durat 4 ani, timp în care îi vedem pe copii crescând, schimbându-și preocupările și mentalitățile, iar pe părinții lor îmbătrânind și îmbolnăvindu-se.
Înainte de a vedea filmul la premieră, fără covor roșu, dar mai fain în aer liber chiar în mijlocul Parcului Văcărești, Vali Enache, fiul cel mare, ne-a dus într-un tur prin locurile unde a trăit, alături de frații și părinții săi, până în anul 2015. Să îl ascult vorbind cu atâta asumare și lejeritate despre cum dormeau la grămadă, copii și adulți, într-o colibă cu 2 paturi, a fost impresionant.
Filmul, așa cum l-am privit eu, este despre adaptarea la o viață care, deși oferea libertate, era tot timpul la limita subzistenței. Pentru ei toți aceea era normalitatea. Și este despre evoluție versus rezistență la schimbare, despre tranziția grea, chiar imposibilă, de la un trai liber, în natură, la unul urban îngrădit de 4 pereți, în mijlocul betoanelor.
Lucrurile par simple de pe margine. Ai sau nu capacitatea să lași trecutul în urmă, să te adaptezi la nou, să îți construiești o altă realitate, care nu mai are nimic de-a face cu ceea ce ai trăit timp de aproape 2 decenii? Mergi mai departe, progresezi. Nu ai puterea asta, cine știe care sunt costurile supraviețuirii? În practică, însă, reușita unei tranziții atât de abrupte este legată de datele fiecăruia. Cum vedem, de fapt, și în parcursul protagoniștilor.
Mi-a plăcut foarte mult abordarea regizorului – se vede profilul lui de jurnalist în execuția filmului – pentru că doar prezintă faptele, și bune și rele, din realitatea familiei Enache, păstrând vocea membrilor care se remarcă în documentar (unii sunt prea mici să aibă una). Nu înclină balanța în nicio parte, din compoziția lungmetrajului, ne lasă pe noi să ne formăm propriile păreri, să tragem concluziile.
Empatizăm sau nu cu tatăl refractar la schimbare și cu felul în care își “educă” odraslele? Cât este de fină granița dintre dorința de a-și crește copiii liberi și lipsa responsabilității față de ei? Suntem alături de Vali, Rică și restul copiilor, care nu mai vor să se reîntoarcă la coliba din mijlocul Deltei sau îi vedem ca nerespectând autoritatea patriarhală și valorile familiei? Găsim circumstanțe atenuante adulților, care nu impun celor mici minime reguli de igienă și nici nu le păstrează pe cele din casa unde sunt găzduiți?
Vizual documentarul este superb (hats off to you Mircea Topoleanu), cu imagini din sălbăticie, din baraca halucinantă a familiei, cu cadre din viața activă a copiilor în natură, îi vedem de-aproape, ca și cum am fi lângă ei, cum fug desculți, cum râd, cum înoată. Apoi sunt cele ce surprind detaliile chipurilor lor, unde vedem emoțile mai bine. În ultima parte, care urmărește viața familiei în oraș, compozițiile se schimbă.
„Cel mai important aspect al abordării mele în realizarea acestui film a fost câștigarea încrederii familiei Enache. În ultimii trei ani pe care i-am petrecut cu ei, am fost parte din viața lor de familie. Am avut sentimentul că sunt membru apropiat al familiei – un lucru pe care îmi doresc să îl experimenteze și publicul spectator, martor la o călătorie inițiatică a unor oameni care trec printr-o perioadă complicată a vieții lor”, povestește regizorul.
***
Acasă/My Home este un film documentar regizat de Radu Ciorniciuc, alături de scenarista Lina Vdovîi și directorul de imagine Mircea Topoleanu, produs de Monica Lăzurean-Gorgan și va fi disponibil online, pentru abonații HBO GO, din 15 octombrie.
Din 18 septembrie, intră în cinematografe.
Pe o listă întreagă de distincții internaționale obținute de documentarul Acasă, se regăsește și Premiul Special al Juriului pentru Imagine în competiția World Cinema Documentary la Sundance Film Festival (SUA).
