“Băi, eu vreau o femeie cu care să pot vorbi după ce fac sex, despre un film, despre o carte, despre viaţă, despre lumea asta! Ce să discut eu cu una care merge la sală îşi bombează curul, îşi subţiază talia şi se crede femeia fatală, de nerefuzat? Femeia fatală nu este femeia care mă fute până îmi amorţesc toţi muşchii şi cad lat, femeia fatală pentru mine este cea care se joacă cu mine, care mă incită prin felul ei. Care mă are până să mă aibă în pat!”
Ce-mi plac discuţiile cu bărbaţii trecuţi de prima tinereţe, trecuţi de momentele în care sunt conduşi doar de sex şi de goana de a bifa cât mai multe domnişoare în palmaresul propriu.
La fel i-am zis şi eu, râzând. “Băi, ştiu ce zici. Pentru mine “bărbatul fatal” nu este Don Juan cu blugi Guess şi Mercedes, cu muşchi şi cu atitudinea aia care să-mi spună “Baby, sunt cel mai tare!”, iar când vorbeşte să-mi vină să fug. Până să ajung în ipostaze intime cu un bărbat eu vreau să-l miros, să-l privesc, să văd ce găsesc în ochii lui, să-l descopăr. Până să ajung la sex un bărbat mă cucereşte prin modul în care arată, prin atitudine, prin felul în care se poartă, prin stilul în care se îmbracă, prin maniera îndrăzneaţă, incitantă şi inteligentă în care împleteşte cuvintele (corect), prin cum mă tratează până să mă aibă în pat. Prin cât de adânc întră în mintea mea (ştiu la ce v-aţi gândit ), astfel încât să adorm cu el în gând, să mă trezesc cu el, să îmi doresc să-l văd şi să-l revăd în cât mai multe ipostaze, să-l cunosc, să mă fascineze. Să se joace inteligent cu minţile mele, iar eu să îl las, plăcut surprinsă.”
De asta cred că nu am putut avea vreodată a one night stand, nu pot, nu este în ADN-ul meu. Mă tot gândeam, pe la 30 şi un pic, că aş vrea să o fac şi eu, dar nu am putut, nu-mi iese. Nu ştiu cum şi nici nu am vrut să devin penibilă prin cluburi agăţând bărbaţi şi încercând să am o conversaţie când, de fapt, ar fi trebuit să le zic doar “La mine? Sau la tine?”.
Este vânătoarea! Este “cutremurul” pe care îl provoacă vânătoarea în corpul, în mintea, în emoţiile unei femei, în ceea ce face pentru el, în cum se dezbracă de toate armurile şi se lasă descoperită. Sunt vânătoarea şi plăcerea ei cele care te fac să simţi că trăieşti atunci cand îţi place cineva şi vrei să îl ai. Şi este felul în care eşti, la rândul tău, vânată curtată, copleşită, luată pe sus. Astfel încât, atunci când ajungeţi să aruncaţi hainele de pe voi, sexul să fie doar o confirmare a compatibilităţii. Şi un nou început.
Ştiu, ştiu, există şi dezamăgiri pe lumea asta şi prima noapte împreună poate să nu fie aşa cum ai anticipat, cum ţi-ai dorit-o, cum ţi-au dezvăluit-o, în mintea ta, datele perioadei de “vânătoare”. N-ai ce să faci. Mai poţi încerca maxim de 2-3 ori, poate au fost emoţiile, poate noutatea. Dar, dacă tot nu iese cum trebuie şi ştii că partea asta din relaţie contează (şi contează, orice am zice), fugi! N-are rost să insişti, sexul devine mai bun cu timpul, dar când este prost de la început n-are de unde să se îmbunătăţească. Pentru că, unde chimie nu e, nimic nu e!
[…] pentru că aşa “este frumos” sau pentru că sunt vreo pudibondă. Nu am nicio problemă în a vorbi deschis despre sex, ca subiect general de dezbatere, sau cu partenerul meu, despre ceea ce îmi doresc eu să se […]