Am văzut un articol, de fapt sunt multe pe acest profil, dar unul mi-a pus mie capac pentru că, întâmplător sau nu, apare pe un site pe care eu îl urmăresc pentru sfaturile de viaţă sănătoasă şi echilibrată. Un site pe care scriu o doctoriţă şi o echipă de editori care par să se documenteze înainte de a arunca niște cuvinte în ochii cititorilor, doar ca să facă trafic. Nu am să îi dau numele, pentru că nu este important. Dar, recunosc, am exclamat citind titlul ”Postul Paștelui nu este dietă, frate, mai lăsați SEO!”, dezamăgită şi oarecum agasată de toate aceste articole şi statusuri legate de Postul Paştelui postate de te miri cine pe Facebook cu referire la pierderea de kilograme şi detoxifiere. Scrise pentru sfântul trafic, evident.
Postul este smerenie, echilibru interior şi exterior, iertare de sine şi de aproape. Postul este despre răbdare, despre linişte şi pace, este un dialog mai amplu cu Dumnezeu, dacă vreţi, este reconectarea cu sine, este întărirea spiritului şi curăţirea sufletului. Postul este un exerciţiu de cumpătare, pe care, de fapt, ar trebui să îl practicăm constant, în fiecare zi din viaţa noastră. În niciun caz postul nu este dietă sau un pretext pentru tradiţionalul “Să fim mai buni cu ocazia sărbătorilor Pascale!”.
Postul Paștelui nu este regim vegan. Văd femei scriind pe Facebook elucubraţii gen “În Postul Paştelui puteţi slăbi cu regimul vegetarian!”. Pe bune, adică serios? Deci, cum ar veni, împuşcăm doi iepuri de-odată. Ţinem post, ne mai curăţim de păcate, dar şi slăbim totodată. În restul anului nu putem adopta un regim vegetarian, nu?
Postul nu este nici habotnicie. Nu este bine să devenim obsedaţi de mâncare și de fiecare ”atenție poate conține urme de lapte și ou” pe îl vedem pe eticheta produsului. Mai bine să fim atenţi la gândurile şi la cuvintele noastre, la mândrie şi la lipsa compasiunii faţă de semenii nostri. Postul nu este motiv de laudă sau, deopotrivă, martirizare pe Facebook ori în viaţa de zi cu zi. Postul nu face trafic, nici nu ne creşte brandul personal.
A posti este o alegere personală şi nu cred că îşi doreşte cineva să se transforme într-un un motiv de persiflare din partea celor din jur. “Ţii post? Dar ce păcate ai tu, dragă, de ţii post?”. Când o aud pe asta, îmi dau ochii peste cap, vă spun sincer. Este treaba fiecăruia ce şi cum alege să fie, să facă, în ce fel îşi trăieşte viaţa şi povestea personală, atâta timp cât nu deranjează pe absolut nimeni cu alegerile şi comportamentul său.
Bucură-te de viață!
Ileana
