Dacă negi o emoție, nu înseamnă că ea nu există. Dacă zâmbești, dar sufletul îți plânge, nu înseamnă că nu suferi, ci ești doar un om care își ascunde trăirile foarte bine. Așa se pot naște depresiile crunte și bolile fizice grave, din cauza faptului că am învățat la un moment dat să ne ignorăm emoțiile și durerile, de rușine, din teama de a nu fi marginalizați sau pentru că oricum nu folosește la nimic să îți recunoști suferința, să fii vulnerabil. Nu ne-a învățat nimeni că tocmai vulnerabilitatea înseamnă putere.
”Eliberarea emoțiilor toxice este cel mai important pas înspre starea de bine cu sine.”
O mare parte din structura umană este formată din emoții, iar ele apar în noi de când deschidem ochii în lumea asta. Când suntem foarte mici, nu știm să le controlăm, nu știm să le ignorăm sau să le ascundem sub te miri ce măști sau scuturi. Când mai creștem un pic, însă, începem să îi imităm pe cei mari, să ne rușinăm când ne spun: ”ce fetiță mare și plânge!” sau să ne înghițim cu sughițuri plânsul când ne sperie cu ”de ce plângi? ai vreum motiv? vrei să îți dau eu motiv?”.
Așa învățăm să ne construim ziduri, încă din perioada copilăriei, ca să ne apărăm, ca să fim acceptați, ca să corespundem, ca să fim validați, ca să ne integrăm în mulțime. Însă noi oamenii suntem creaturi emoționale și ne naștem cu abilitatea de a ne exprima liber emoțiile. Cât de mult ne-ar ajuta ca adulți să o păstrăm nealterată! Odată cu exteriorizarea vine și eliberarea emoțiilor toxice care este cel mai important pas înspre starea de bine cu sine. Nu știm, nu putem mulți să facem această igienă emoțională atât de necesară, tocmai din cauza zidurilor cu care ne-am îngrădit. Și mai ales dacă nu a fost nimeni lângă noi când eram mici care să ne ajute să procesăm emoțiile într-o manieră sănătoasă.
”Îngropăm durerea atât de adânc uneori, încât, atunci când nu mai avem unde să o ascundem, țâșnește ca un vulcan clocotit.”
Învățăm să trăim fără iubire, fără afecțiune și uităm să ne iubim și noi pe noi. Ignorăm abuzuri, ne chinuim să uităm repede cuvinte grele sau tristețea unor momente dure, fiindcă asta am văzut la ai noștri că făceau. Nu recunoaștem, nu vorbim, nu scoatem din noi frustrările, fricile, ci le băgăm pe toate undeva și le închidem acolo cu șapte chei. Îngropăm durerea atât de adânc uneori, sub chipuri de duri, agresivi, războinici, nimfomani, alcoolici, insensibili, încât, atunci când nu mai avem unde să o ascundem, tâșnește ca un vulcan clocotit ani întregi. Și, de cele mai multe ori somatizează fizic. Ne pârjolește.
Vestea bună este că putem oricând învăța să procesăm și să eliberăm emoțiile toxice blocate în noi, putem să renunțăm la acest mecanism de apărare și putem deprinde altul mult mai util pe termen lung. Ca să dărâmăm zidurile din jurul nostru avem nevoie de curaj, însă, fiindcă doare al dracului de tare când începem să scoatem tot puroiul, să curățăm, să vindecăm, să punem lumină unde a fost întuneric. Și este un proces care trebuie repetat de câte ori este nevoie în viața asta. Emoțiile nesănătoase ne fac cel mai mult rău, dacă le tot ascundem în noi cred că mai mult decât mâncarea procesată cu E-uri și tutunul. Negarea și ignorarea lor nu fac decât să ne îmbolnăvească și fizic.
Fiecare dintre cei care am înțeles, mai devreme sau mai târziu, cât de rău ne pot face emoțiile toxice acumulate, ne-am dezvoltat practici prin care facem ce putem ca să le scoatem afară din conștient, subconștient și corp. Adică să facem muncă de Jedi cu noi înșine. 🙂
Conștientizarea și acceptarea emoțiilor negative
Este un întreg proces care începe de la conștientizarea și acceptarea emoțiilor negative pe care le știm bine: frica, furia, agresivitatea, gelozia, nesiguranța, invidia, frustrarea, rușinea, vinovăția, disprețul, plictiseala, deznădejdea, dezamăgirea, suferința, tristețea, mânia. Niciuna dintre acestea nu apare fără un motiv, chiar dacă el este uneori atât de ascuns încât nu-l recunoaștem din prima. Dar, odată aprofundată tehnica practicii contemplative personale și a întrebărilor puse în liniște sinelui, ajungem la rădăcina emoțiilor negative. Și apoi este bine să le acceptăm și să acceptăm și cauza lor, fiindcă numai din acel spațiu putem începe eliberarea.
Anumite emoții se simt în corp, iar în stare de prezență cu sine putem să identificăm și unde anume. Când simt furie, de exemplu, senzația care mă încearcă este aceea de durere acută în gât, dintr-odată. Poate că are legătură și cu glanda tiroidă, deși nu am nicio problemă cu ea, dar nu vorbesc despre senzația de strângere a gâtului. Ci de o durere clară care dispare imediat ce verbalizez cauza emoției.
Eliberarea emoțiilor negative
Nu este pentru mulți ușoară eliberarea emoțiilor negative, chiar și atunci când acestea sunt conștientizate. Unul dintre oamenii mei dragi a avut toată viața problema asta și mă uit cât îi este de greu să plângă sau să scrie despre ceea ce doare. Pe mine scrisul m-a salvat de cele mai multe ori din momente de vrie de nedescris, am scris zeci de pagini plângând, am scris zeci de pagini în momente de tristețe, de frustrare, de rușine sau de deznădejde.
Aș spune oricui să practice această tehnică a jurnalului zilnic, sunt incredibile schimbările la nivel mental și emoțional atunci când devine o practică constantă. Scrisul acela liber, necenzurat, negândit, când lăsăm cuvintele să curgă și să scoată cu ele emoțiile din interiorul nostru este ceva magic pentru mine de 10 ani de zile.
Igiena emoțională și mentală zilnică, practici de bine cu sine (sau spirituale, dacă vreți)
Ideea este că, odată ieșiți din criză, mulți uităm de menținerea a ceea ce am reușit să obținem, a liniștii și echilibrului personal. Atenția și grija la sine ar fi sănătos să fie permanente, totuși. Binele cu sine se întreține printr-o igienă emoțională și mentală zilnică, fiindcă permanent suntem asaltați de stimuli, de provocări ale vieții cotidiene, de situații de viață care ne consumă, de stres. Ca să nu mai spun câte preluăm de la cei din jur.
Meditație, rugăciune, mindfulness – toate trei ne ajută să fim conectați cu noi și atenți la noi. Momente de ieșire în natură, dans, artă, teatru, muzică, seri liniștite, somn, yoga, mers pe jos, alergat, tehnici de respirație – toate ne deconectează de la viața cotidiană și de la “vorbăria” minții. Există mult intrumente la care putem apela pentru a rămâne cât mai echilibrați din punct de vedere emoțional, mental și, implicit, fizic. Și de a trăi viața, mai grea sau mai ușoară, fără să ne lăsăm sufocați de emoțiile negative care ne mai încearcă.
